Scrisoare de Ziua Ta, Românie!

M-a ispitit astăzi cineva, cu gând ascuns, să spun ce simt pentru România. Am răspuns, sincer şi fără reținere, că o iubesc. Şi, slavă Domnului, nu sunt singurul român care trăieşte acest sentiment. Te iubim Românie, cu înţelepciune, cu recunoştinţă în faţa Părintelui Ceresc, pentru ca fiecare dintre noi purtăm faţă de tine un amalgam de sentimente : fericire şi bucurie, frustrare şi tristețe, dor şi iubire.

Noi n-am ales să fim români, după cum nu am ales nici când, niciunde, nici din ce părinţi să ne naştem, nici să fim bărbaţi sau femei. Suntem români pentru că aşa ne-a vrut Dumnezeu.
Şi dacă nu am fi fost români am fi fost, poate, altceva. Dar – iată! – suntem români.

Și cred, dragă Românie, că fiecare dintre noi, plecat pe alte meleaguri, are o cutie într-un loc special al casei, cu ceva remedii de dor de ţară, care se transmit din generaţie în generaţie, împreuna cu povești şi amintiri despre tine. Apoi, cred că şi cel mai cârcotaş român se bucura de performanţele oamenilor valoroşi care duc faima ţării in lume, iar bătăile inimii se înteţesc atunci când se intonează imnul naţional, când flutură steagul românesc în ţară sau în orice alt loc în lume.

Tu, Românie, esti sentimentul că faci parte dintr-un neam ce a luptat cu mândrie pentru a sa patrie, deși acum s-a rătăcit pe drum. Esti ţara, pe care noi, cei de aici sau cei de acolo, trebuie să o facem iubită, prosperă şi civilizată, cu răbdare, nu cu isterie, cu înţelegere, nu cu ţipete şi mai ales cu respect pentru cei care trăiesc acolo.

Noi avem de toate. Nu am cerut și nu cerem nimic, de la nimeni.
Pentru tot ce avem a trebuit să lupte strămoșii noştri, iar ce au lăsat strămoşii; cultură, limbă, credinţă, identitate, tradiţii, datini, sunt ale noastre şi trebuie să fie ale noastre până la sfârşitul veacurilor.
Noi, românii, nu suntem oameni răi dar am învățat să protejăm ce este al nostru pentru că ne-au păcălit prea multi şi nu ni s-a dăruit nimic, iar generaţiile viitoare trebuie sa ştie că, românii nu au fost şi nu sunt slugile nimănui.

Apoi….cum sa nu iubim dulcea limba românească, cântecul popular, sufletul românesc și încărcatura istorică, extraordinar de bogată? Avem biserici fortificate, avem mănăstiri încărcate de spiritualitate şi castele înălțate pe un colţ de piatră.
Avem străzi încărcate de istorie care au inspirat poveşti și legende de spus la gura sobei, de spus oricând și oricui. Aici – pe-un picior de plai, pe-o gura de rai- s-a născut Contele Dracula, zmeii, Făt Frumos și Ileana Cosânzeana.

Mai mult decât atât, Românie, tu ești cu adevărat frumoasă.
Un colţ de rai lăsat pe pământ anume pentru noi, românii. Și chiar de noi nu suntem vrednici, codrii tăi ne sunt adăpost atunci când sufletul ne e împovărat. Vârfuri pustii de munte ne limpezesc mintea și ne înalță gândul pe noi culmi, iar sufletul se contopește cu natura.

De peste 10 ani trăiesc cu dorul acelor locuri frumoase de care ma leagă amintiri de neuitat, dar şi cu gândul la locurile pe care nu am reuşit sa le cunosc suficient de bine pâna la momentul în care am plecat. Dorul acesta permanent mi-a transformat o parte din gândire, dar am reînvățat să trăiesc aici într-o pace sufletească deplină. Sunt româncă și încerc să-mi împart viaţa în două jumătăți egale.

Tu, Românie, ești liniștea din suflet alături de cei dragi, depănând amintiri sau construind altele noi.
Ești bucuria din seara de Ajun, când bat la geam colindătorii. Și tot așa, Românie, ești mii de amintiri și sentimente, prea multe la număr pentru a fi puse pe hârtie.
Iar astăzi, de ziua ta, vreau să îți mulțumesc pentru tot ceea ce ești.
Iar despre ceea ce poţi fi, știu că viitorul stă în mâna noastră.

Acum o sută de ani, uniți în gând și faptă, am luptat pentru Unire.
Acum îndrăznesc să cred că vom putea lupta și mai departe, pentru ca tu să renasti, să-ți deschizi aripile obosite, să te ridici tot mai sus, în rândul țărilor cu faimă, cu respect și mândrie.

Închei prin a vă adresa cele mai bune urări pentru anul 2020, amintindu-vă îndemnul primului episcop ortodox misionar român în America, din 1935:
”iubiți-vă țara de unde veniți și iubiți-vă și țara de adopție, care vă găzduiește cu generozitate!”.

La mulți ani, România mea!

Dorina Cornelia Aldea, Vancouver   

observatorul.com 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.