default-logo

Unirea de la 24 ianuarie 1859, prin ochii gălățenilor. Legăturile familiilor Cuza, Negri și Conachi cu ținutul Covurlui

Sărbătoarea Unirii de la 24 ianuarie 1859 ne aduce în prim-plan câteva figuri emblematice din familiile Cuza, Negri și Conachi, care au făcut posibil actul Unirii de acum 163 de ani în urmă, sub Domnul Al. Ioan Cuza.

Locul unde s-a zămislit ideea unirii este Biserica „Vovidenia” din Galați, aici unde familia Sultanei și Ioan Cuza se rugau pentru ca fiul săusă conducă cu cinste și verticalitate treburile Galaților, ca președinte al Judecătoriei ținutului Covurlui și, mai apoi, ca Pârcălab de Galați. Puțini rețin că Al. Ion Cuza înainte de a ajunge Domn, a fost, aproape contrar voinței sale – în două rânduri – pârcălab de Covurlui: între 7 iunie 1856 și 9 august 1856 și din 14 februarie 1856 până în 24 iunie 1857.

Itinerariul lui Cuza este legat de cel al devenirii României. Suntem în vara lui 1857, iar caimacamul Nicoale Vogoride, soțul gălățencei Ecaterina Conachi,(numit de Poarta Otomană) face eforturi disperate ca să-l determine pe pârcălabul de Covurlui – Al. Ioan Cuza – să  treacă de partea antiunioniștilor. Dar, pârcălabul de Covurlui este preocupat de instaurarea ordinii și a legalitățiiîn Galați. În condițiile date,Cuza își dă demisia, pentru că nu era de acord cu „devotații” lui Vogoride care „calomniază, bat și tărăscu pe toți aceea ce nu vor să fie complicii lui”, ne înștiințează istoricul Paul Păltănea, potrivit relatării belgianului V. Dole, în „Un mois en Moldavie”, Bruxelles, 1857.

Biserica „Vovidenia” este locul unde Cuza, alături de prietenul său – Costache Negri, se sfătuiau cu Vlădica Melchisedec Ștefănescu (1892), primul arhiereu și Ctitor al Eparhiei Dunării de Jos. Vlădica și prietenii săi  unioniști au lucrat cu sârg la programul de „unire-n cuget și simțiri”, după modelul Prea Sfintei Treimi, asumat de românii din Moldova și Țara Românească, la 5 și 24 ianuarie 1859.

Trebuie spus că arhimandritul Melchisedec Ștefănescu cunoștea dorința unioniștilor încă de pe vremea când slujea la Seminarul din Huși, ca rector, în 1856. În 29 august 1857, Melchisedec a fost desemnat ca reprezentant al clerului din Huși în Divanul Ad-hocde la Iași. În aceste împrejurări îi cunoaște pe cei trei prieteni, foarte legați de Covurlui:Mihail Kogălniceanu, Al. Ioan Cuza, Vasile Alecsandri.

În 1864, vlădica Melchisedec ajunge locțiitor al Episcopiei Dunării de Jos, pentru ca în 6 ianuarie 1865, să devină titularul Eparhiei care avea în jurisdicție județele: Galați, Brăila, Ismail și Bolgrad.

În aceste împrejurări, Episcopul Melchisedec Ștefănescu veghează la împlinirea visului de unire de neam și credință, alături de familiile Cuza, Negri, Conachi…

Este pomenită în rugăciunile gălățenilor din Țigănești (comuna Munteni, lângă Tecuci) și o fiică a Galaților – Ecaterina Conachi, alintată  Cocuța, fiica logofătului Costache Conachi– membru al comisiilor pentru întocmirea Codului Calimach, în 1815 și al Regulamentului Organic– 1829, primul poet postmodern de la noi.

Ecaterina s-a născut la 17 august 1828, iar faptele de curaj și eroism ale Cocuței – sora vitregă a lui Costache Negri și a Elenei Negri (muza lui Vasile Alecsandri) – sunt puțin cunoscute și mai deloc amintite, în aceste împrejurări.

Ecaterina Conachi, în calitate de soție a lui Vogoride, l-a suspicionat pe soțul său că a falsificat rezultatele alegerilor în Divanul Ad-hocde la Iași, în favoarea antiunioniștilor. Convinsă de slugărnicia lui Vogoride față de Înalta Poartă și de planurile lui de a zădărnici alegerile în Divanul Ad-hoc dinMoldova anului 1857, Ecaterina acăutat dovezi cu care l-a demascat pe Vogoride, potrivnicul unioniștilor.

Cu sprijinul lui Costache Negri și al lui Dimitrie Rallet, Cocuța pune mâna pe actele doveditoare de fals și le încredințează ambasadorului Franței. Scoase cu grijă din țară, scrisorile lui Vogoride cu diverse „fețe politice”, între acestea capuchehaia Fotidiade, vor fi publicate în L’Etoile du Danube (Steaua Dunării, Bruxelles). Sub titlul -„Extract descrisori secrete trimise caimacamului Moldovei de deosebite fețe politice”- acest document demasca falsurile soțului său; a fost tradus, tipărit și a circulat în Moldova acelor ani.

În situația internațională creată de publicarea amintitelor documente, Franța, Rusia, Prusia și Sardinia au stricat relațiile cu Poarta Otomană. Austria și Anglia au rămas de partea Sultanului. Însă, întâlnirea dintre Napoleon al III-lea și regina Victoria a Angliei, în august 1857,avea să schimbe situația din provinciile românești. Napoleon al III-lea a obținut acceptul Reginei de a anula alegerile mascate de Vogoride, cu condiția ca să fie aleși în cele două provincii românești doi domni, două guverne și două parlamente.

În acel context, Al. Ioan Cuza își dă demisia din funcția de pârcălab de Covurlui și se înscrie în cursa pentru alegerile din Moldova. Urmarea o știm. Moldovenii și munteni și-au dat mâna peste Milcov și l-au ales pe Cuza Domn, peste cele două provincii, la 5 și 24 ianuarie 1859.

După Unirea din 24 ianuarie 1859, Ecaterina divorțează și părăsește țara. Se stabilește în Italia, unde se căsătorește cu prințul Emmanuel Ruspoli, principe și senatorapropiat al Regelui Italiei. A trecut la cele veșnice înfebruarie 1870, iar rămășițele pământești i-au fost strămutate în cripta din biserica familiei din Țigănești, cu hramul „Sfântul Nicoale”.

Într-o documentare de acum câțiva ani, constatam starea gravă a acestor locuri. Și dacă mormântul Ecaterinei Conachi a fost scos la lumină, în ultimii ani, Conacul lui Conachi de la Țigănești, vândut lui Tache Anastasiu și donat Academiei Române, este încă într-o apăsătoare uitare.

În amintirea acelor timpuri, înveșnicite de bunul Dumnezeu, gălățenii, mai ales, cei din suburbia Tecuciului, o pomenesc pe Ecaterina Cocuța Conachi, în cavoul din Biserica familiei din Țigănești, unde odihnește, potrivit dorinței sale.

Între unioniștii gălățeni, mai reținem pe părintele Dimitrie Mătcaș, născut la Oancea de Galați, protopop de Roman, primul deputat în Divanul Ad-hoc și părintele Gheorghe Dimitriu Hogaș – tatăl scriitorului Calistrat Hogaș, fost protopop de Tecuci.

Gălățenii aduc veșnică recunoștință și doamnei Elena Cuza, soția Măriei sale, o pomenesc în rugăciune pe maica Xenia Cuza (1835-1844), mătușa Domnitorului Al. Ioan Cuza, prima stareță a Mănăstirii Adam din județul Galați.

Nu trebuie să-l uităm pe deputatul de Covurlui Mihail Kogălniceanu, colegul și prietenul lui Cuza, istoricul și omul politic foarte legat de Galați. El era de părere că Galațiul, cu statutul său de porto-franco, trebuie să devină o realitate. Tot pe atunci se vehicula ideea ca Galațiul să capete statut de capitală a României, obiectiv neatins…

Ca Domn, Cuza a vizitat de câteva ori casa părintească din Galați. În drum spre Iași, s-a oprit la Galați, în24 februarie 1859. În 22 septembrie 1861, în drum spre Constantinopol, Domnul Cuza era așteptat în Galați de prietenul său Costache Negri, însoțit de o suită de gălățeni de cincizeci de persoane. Din portul maritim Galați, cei doi au pornit pe calea apei spre Constantinopol. Domnul Cuza revine la casa părintească din Galați, la slujba Învierii Domnului din anul 1863, alături de soția sa. Împreună cu Sultana Cuza, mama sa, participă la slujba Învierii, la Biserica „Vovidenia” – „Întâmpinarea Maicii Domnului” din Galați.

Cuza a ajuns la Galați, pentru ultima dată, în anul 1865, la moartea mamei sale. Inițial, Sultana Cuza a fost înmormântată în curtea amintitei Biserici gălățene „Vovidenia”, pentru ca în 1873, trupul său să fie ridicat și dus la Ruginoasa. Mormântul Sultanei Cuza existăși astăzi și este bine îngrijit de comunitatea ortodoxă de la „Vovidenia”.

Ctitorii Unirii de la 24 ianuarie 1859 sunt pomeniți la fiecare Sfântă Liturghie. Actul lor a fost un pas fundamental în ctitorirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. An de an, la anumite soroace, Arhiereul de la Dunărea de Jos, se roagă- în amintita biserică-pe care gălățenii o știu și de Biserica „Unirii”.

În această zi, se trage Hora Unirei, în jurul statuii  Domnului Cuza (de Ion Jalea) din fața Grădinii Publice din Galați.

Mărturie a faptului că familia Domnului Cuza este legată de Galați stau Liceul „Elena Doamna” din Galați, mai ales, Casa „Cuza-Vodă” (de pe strada Al. Ioan Cuza) din municipiul Galați, care adăpostește Casa memorială a Domnului Unirii de la 24 ianuarie 1859, înființată în 24 ianuarie 1939, astăzi, una dintre secțiile de bază ale Muzeului de Istorie din orașul de la Mila 80 a Dunării. De exemplu, la parterul casei-muzeu există, între alte obiecte de valoare, biblioteca donată de regele Carol I lui Mihail Kogălniceanu.

 

Veșnică odihnă celor ce au înveșnicit visul unirii de neam și credință a românilor!

Maria Stanciu

Coordonator Filiala Galați a UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.