default-logo

ADRIAN LESENCIUC și Bunavestire între LibFest și literatura vieții / Interviu de Claudia Motea

L-am cunoscut pe Adrian Lesenciuc la o lansare de carte în incinta tradiționalei librării brașovene Șt.O.Iosif. la finele anului 2017.  Încă din start, am admirat la el elocința dialogului, ținuta lui impecabilă demnă de un gentleman al zilelor noastre și spiritul său optimist și avid de cunoaștere. Prima carte pe care am primit-o ca un dar librisian a fost Cimitirul Eroilor, scrisă chiar de Adrian Lesenciuc. Atunci am aflat că Adrian pe lângă talentul său literar de poet, prozator și critic literar este și absolvent de studii universitare militare, are un doctorat în ştiinţe militare şi informaţii la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” şi în ştiinţele comunicării la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative și este profesor universitar la Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă” din Braşov. Iată un om demn de cinste și tot respectul, mi-am zis în sinea mea, iar întâlnirile noastre următoare în cadrele festive culturale din Brașov au devenit pentru mine adevărate bucurii sufletești. Azi, cu îngăduința dumneavoastră, dragi cititori, am onoarea și bucuria de a-i adresa acest interviu cu gândul bun de a-l considera și un preambul cultural de bunăvestire al Târgului de carte  și Experiențe Culturale LibFest 2021.

Dragă Adrian, în perioada 25-28 martie a.c. va avea loc online LibFest-Târgul de Carte și Experiențe Culturale organizat de Libris Brașov. Știind că tu ești permanent în Casa Libris, spune-ne, te rog, care va fi contribuția ta la acest eveniment cultural de mare anvergură, unde vor participa peste o sută de edituri ?

Dragă Claudia, mai întâi îți mulțumesc pentru acest dialog, cu atât mai mult el se focalizează pe unul dintre evenimentele culturale majore ale orașului, Târgul de Carte de Bunavestire, devenit în condițiile pandemiei Târgul LibFest din spațiul virtual. Pentru această ediție am contribuit mai mult decât la oricare alta, și rezum astfel implicarea mea: am citit 3.020 de pagini (de proză, eseu, memorii) și voi prezenta cărțile sau voi dialoga cu autorii pe marginea aparițiilor recente. Voi fi prezent în opt dintre evenimentele târgului și voi dialoga cu autori publicați de cele mai importante edituri din România: Humanitas, Litera, Trei, Polirom, Eikon, Cartea Daath. Tot pentru această ediție a târgului am pregătit împreună cu echipa redacțională cel mai recent număr al revistei literare Libris, unul dintre evenimentele din calendarul de activități în care sunt incluse prezentările titlurilor noi de la Editura Creator.

Când a început, de fapt, colaborarea ta cu Asociația Culturală Libris Brașov și ce reprezintă pentru tine acest lucru?

Am fost prezent de la prima ediție a Târgului de Carte. Eram tânăr membru al Uniunii Scriitorilor, ajuns în această ipostază la 25 de ani, și am participat la evenimentele târgului alături de colegii scriitori. Încă de la început am participat la târg în calitate de expozant, cu standul Editurii Academiei Forțelor Aeriene „Henri Coandă”. Ulterior, după ce am devenit în 2005 membru al comitetului filialei, am devenit mult mai activ, alături de scriitorul care a contribuit major la crearea parteneriatului dintre Filiala Brașov a Uniunii Scriitorilor și Asociația Culturală Libris: Doru Munteanu. Legătura cu Libris a continuat – eu cred că s-a consolidat – în special din 2014, după ce din toamna anului anterior am devenit președinte al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România. Această legătură reprezintă firescul unei relații completamente profitabile pentru cultura brașoveană. Evident că în spatele oricărei acțiuni se găsesc oamenii care muncesc și o girează și relațiile care conduc la prietenii. Există, prin urmare, un dialog instituțional rodnic și un dialog personal, cultivat și bazat pe respect reciproc, între mine și Virgil Oniță, respectiv ceilalți membri ai familiei Libris.

Fiind președinte al filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România, care este responsabilitatea ta de bază și care este relația ta cu membrii filialei?

Președintele filialei are dublu rol: de membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România, dar și acela de a coordona activitatea filialei, fiind ajutat în acest sens de un comitet. Cazul filialei Brașov este, cred eu, unul fericit, pentru că este alcătuită din scriitori din Brașov, din județe limitrofe și din diaspora care cultivă relații de respect reciproc și bun simț, iar comitetul filialei este alcătuit din oameni ai dialogului, care sunt dispuși la eforturi consistente pentru binele comun. Filiala Brașov este, așadar, una neproblematică și în continuă consolidare. Într-un asemenea climat de dialog relația mea cu membrii filialei este una caracterizată prin normalitate și respect. 

În afara atribuțiilor statutare, cred că un președinte de filială are obligația morală de a cunoaște opera membrilor filialei și de a o promova. Cred că fac acest lucru și voi continua să îl fac. 

Există o preocupare concretă a Uniunii Scriitorilor din România pentru promovarea tinerilor scriitori?  Ești un descoperitor și un susținător al talentelor tinere? Ce trebuie să aibă un scriitor pentru a te convinge să-l citești?

Una dintre cele mai dificile sarcini ale filialei a fost aceea a obținerii unui sediu propriu, oferit de administrația publică locală. După 26 de ani în care am fost găzduiți în diferite instituții ale orașului, acest lucru s-a întâmplat și, în momentul de față, filiala are sediul în clădirea Teatrului „Sică Alexandrescu” din Brașov prin hotărâre a Consiliului Local. Din păcate, din cauza pandemiei, nu am putut pune pe picioare un cenaclu literar al filialei, care să beneficieze de spațiul generos din interiorul sediului sau de pe terasă. Acesta este unul dintre proiectele care se vor realiza imediat ce vom avea posibilitatea să ne întâlnim cu regularitate. 

La începutul anilor 2000 am coordonat împreună cu Ion Topolog cenaclul filialei, care se întrunea la Cercul Militar Brașov. Printre tinerii care au citit în cadrul cenaclului se găsesc oameni care au ajuns la o maturitate a creației și care au devenit cunoscuți în literatura națională. 

În ceea ce privește ultima întrebare, lucrurile sunt simple: scriitorul nu trebuie să facă foarte mult, trebuie să mă convingă din primele pagini pentru ca eu să pot continua lectura. Dacă, însă, nu mă conving prin ce scriu, abandonez lectura pentru că, în fond, trăim o singură viață pe care e de dorit să o umplem doar cu propria noastră viață și cu literatură de calitate.

Ce ne poți spune despre  apariția Revistei Literare LIBRIS în peisajul cultural românesc și cum îi prevezi un viitor? Prin ce se deosebește această revistă de alte reviste de cultură?

Revista literară Libris este una dintre cele mai frumoase reviste literare din țară. Nu numai eleganța acestei publicații trebuie remarcată, ci și consistența ei. Cele mai importante nume ale literaturii române sunt prezente în paginile revistei, alături de cele mai semnificative nume de scriitori brașoveni. Revista și-a propus să contribuie la cunoașterea scriitorilor brașoveni în diferite centre culturale din țară și să aducă în actualitate și în prezentarea criticilor revistei noutățile editoriale de prim rang din literatura română. Dincolo de această scurtă prezentare a revistei în raport cu intențiile și cu realizările ei, Libris este o publicație rezultată în urma parteneriatului dintre Asociația Culturală Libris și filiala Brașov a Uniunii Scriitorilor din România. Revista deschide un trend care, probabil, va deveni tot mai accentuat în România: acela al menținerii pe piață de carte a unor publicații literare cu capital privat sau mixt, care să pună în evidență dinamica pieței în acord cu grila estetică.

Poți să faci o comparație între târgurile/festivalurile naționale de carte organizate de Libris și târgurile internaționale  aflate sub emblema ICR la care România a fost reprezentată cu cinste de Libris: Paris, Nurnberg, Madrid, Torino, Leipzig, Chișinău, Beijing?  

Despre profesionalismul echipei Libris nu se îndoiește nimeni. Cel mai simplu este să observi acest lucru din afară, într-un context diferit de ceea ce înseamnă cadrul normal al dialogului. Evident, asemenea contexte în care confirmarea să vină completamente din exterior, au fost acela ale organizării standului României la diferite ediții ale celor mai importante târguri de carte din lume. Când pentru organizarea Libris cel mai frumos stand este declarat cel al României nu ai cum să nu fii mândru. Având această experiență internațională, Asociația Culturală Libris a pus-o în practică în România. Chiar dacă amploarea târgului de la Brașov nu se poate compara cu cea a târgurilor de la Beijing sau Frankfurt, calitatea la care sunt realizate evenimentele nu este nicidecum inferioară. 

Un mesaj cititorilor UZPR. 

Fiind un interviu ocazionat de evenimentul major numit Târgul de carte online LibFest, recomand cititorilor să citească. Evident, voi recomanda în primul rând să citească revista literară Libris și cărțile pe care le prezint: Teodor Baconschi, Efectul de lupă. Câteva priviri asupra culturii contemporane, Polirom; Radu Paraschivescu, Recviem vesel pentru tata și Vitrina cu șarlatani, Humanitas; Ismail Kadare, Dimineți la Café Rostand, Humanitas;  Adrian Ordean, După ani și ani. Povestiri din spatele scenei; Camelia Cavadia, Vina, , Măștile fricii și Purgatoriul îngerilor, Editura Trei; Radu Găvan, Isus din întuneric, Litera; Hans Bergel, Nevoia imperioasă de a scrie, Eikon. Recomand, de asemenea, lectura cărților de calitate, publicate în țară sau la Brașov, de ce nu, cărțile Creator și, evident, romanele mele din 2020, Balada și Diez, publicate la această editură brașoveană. 

Despre autor

Lasă un răspuns

*