default-logo

De ce nu pot să îl cred pe Traian Băsescu…

„Când un stat îi face așa ceva unui fost președinte, să-i fie de bine!”. Așa a tunat și a fulgerat Traian Băsescu după ce a refuzat să evacueze vila de protocol la expirarea celor 60 de zile de când, în mod oficial, i s-a comunicat că a pierdut drepturile de care beneficia ca fost președinte al României. Uitând sau, mai bine zis, făcându-se că uită, că respectiva decizie vine după ce s-a dovedit că a fost colaborator al Securității regimului partidului-stat.
Nu este prima oară, în aceste (de-acum peste) 60 de zile pe care le-a avut la dispoziție pentru a se muta în apartamentul pe care deja l-a achiziționat, când președintele de lugubră amintire pozează în hăituitul numărul 1 al nației. Debutul în această (im)postură fiind făcut imediat ce i s-a adus la cunoștință că pierdut dreptul la protecția SPP, precum și de alte drepturi de care beneficia ca fost președinte al României.
Ce-i drept, pe undeva, avea și Amiralul Dezastrului Național ceva dreptate, dacă ne gândim că actuala conducere a respectivei instituții fusese căftănită cu mânușițele sale. Implicit, de deplina egalitate în fața legii a tutor cetățenilor României. Numai că, în cazul de față, nu putem în niciun caz să vorbim despre un abuz al SPP, ci pur și simplu despre aplicarea fermă, unitară și nediscriminatorie a literei și a spiritului legii. Ceea ce, între noi fie vorba, nu prea a stat în uzanțele regimului ultra-abuziv și consecvent nedemocratic pe care Traian Băsescu l-a gândit și l-a pus în act în odiosul deceniu al dublului său mandat prezidențial.
Iar dacă ne referim la uimirea pe care o afișează atunci când constată că „un stat așa ceva îi face unui fost președinte”, l-aș invita pe cetățeanul Traian Băsescu să își aducă aminte ce i-a făcut el statului români în cele două mandate când tăia și spânzura acolo, sus, la Palatul Cotroceni! Bunăoară, atunci când se plânge că firma care trebuie să îi livreze mobila de bucătărie îl amână până prin august – ceea ce, recunosc, nu este un lucru prea corect – poate că ar trebui să se gândească la faptul că un asemenea comportament exprimă și o anumită lipsă respect față de cetățean și de drepturile sale, care a fost una dintre emblemele politicilor sociale ale dictaturii sale. Și acesta este doar unul dintre contra-argumentele pe care orice om cu bun simț și cu scaun la cap le poate aduce citind declarațiile strofocate ale ex-președintelui Traian Băsescu. Cel mai grav contra-argument fiind dat de modul în care fostul președinte a compromis ideea și idealul unei justiții profesioniste și independente, transformând-o într-o mașinărie de măcinat destine și de hărțuit conștiințe demne, verticale.
Cât privește furia care îl încearcă, acum pe cel care se vede lăsat cu ochii în soare și chiar blamat de către indivizi care, cu niscai ani în urmă, îi pupau cu sârg mâna cu care semna să li se acorde favoruri și bănet, încerc să îl înțeleg, dar nu pot! Și nu pot să îl înțeleg și, cu atât mai puțin, să îl cred, pentru că tocmai el, Traian Băsescu, a fost cel care i-a ales și i-a cultivat, în vreme ce, în anii murdari ai regimul său, oameni de înaltă calitate morală și profesională erau târâți prin tribunale, fiind în mod diabolic hăituiți de către procurorii și judecătorii „cu Traian Băsescu în suflet”. Că, astăzi îi numește „lichele” pe asemenea indivizi, asta nu mă miră, dar ar fi cinstit din partea lui Traian Băsescu să recunoască, măcar acum, că a știut de la început ce le poate pielea unor asemenea specimene și de aceea i-a și ținut aproape.
În definitiv, nici nu ar trebui să ne mai mire prea mult faptul că foștii săi lingăi îi întorc spatele sau chiar îl hulesc, fiindcă, de fapt, ei nu fac decât să îi urmeze exemplul. La urma-urmelor, să nu uităm că e Traian Băsescu, alias Petrov, turnător dovedit al Securității și produs emblematic al politicii de cadre a partidului-stat a fost cel care, odată înscăunat la Cotroceni, a comandat și a supervizat Raportul care definea vechiul regim ca fiind unul „nelegitim și criminal”.
Mușcând, așadar, mâna pe care, până în decembrie 1989, a lins-o cu mult sârg. Și cu beneficiile aferente, bineînțeles!…

Șerban CIONOFF

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*