Nimic despre Covid-19, dar…
Mai întâi șoapte neliniștitoare, nedumeriri, apoi întrebări tot mai insistente, obsedante, fiori de spaimă, adunându-se toate într-o masă critică din care a detonat, la scară planetară, ceea ce avea să se numească pandemia noului coronavirus Covid-19. A fost proclamată cea mai neobișnuită primejdie care amenință individul și omenirea, pericol de neevitat pentru fiecare pământean și pentru întreaga specie umană, care surprinsă și împietrită, încearcă să-și adune mințile buimăcite și îngrozite pentru a face ceva, adică pentru a preîntâmpina sau evita sau stăvili coșmarul atât de real al unui dușman redutabil și nevăzut, parcă inzestrat cu o inteligență supraumană, de o viclenie și un cinism fără limite.
Cum să nu se cutremure lumea, într-o panică generalizată, în fața unei asemenea forțe oarbe și malefice despre care mai toți avem convingerea că ne poate înhăța oricând, oriunde, fără să simțim, lipsiți de sau neîncrezători în apărare, cu mâinile goale în fața unui coșmar atât de real.
Cum să nu se înspăimânte lumea, într-o panică generalizată, în fața unei asemenea amenințări resimțită ca o primejdie existențială pentru toți și pentru fiecare dintre noi, o primejdie care ne găsește stupefiați, dezorientați, nelămuriți, nepregătiți, neputincioși? De la protagoniștii din vârful ierarhiei mondiale publice sau oculte, politice, de afaceri sau din lumea științei și până la omul de rând, lumea întreagă se întreabă torturant sau cu doza de luciditate care se mai poate păstra: ce-i de făcut? Cum să te împotrivești unui dușman atipic, nevăzut, versatil, parșiv, mutant, aparent sau nu, invincibil? Mai marii zilei își ascund cu greu perplexitatea, se adresează mulțimilor cu mesaje ce se vor încurajatoare, liniștitoare, dar eșuează, de regulă, în enunțuri nu prea convingătoare, șovăielnice, contradictorii, altele de la o zi la alta. Se imaginează, improvizează, experimentează și aplică în pripă strategii și tactici, formule de acțiune, se decretează, se contestă, se revocă măsuri, recomandări, precauții și interdicții, se vrea și nu se vrea lansarea feluritelor acțiuni în comun, în mici colectivități sau la nivel național ori regional, se mizează sau nu pe organizații cu vocație internațională îndrituite cu garantarea sănătății societăților umane.
Dar flagelul își urmează parcă netulburat, implacabil, propriile legi și curmă vieți, răvășeste societăți, răspândește groază în iureșul său planetar care nu ține seama de granițe, continente, distanțe, opreliști și precauții. În istoria și legendele lumii, poate doar biblicul Potop al lui Noe să fi solicitat
într-atâta de adânc, de dramatic și cu o asemenea amplitudine specia umană.
Cât de apocaliptic este acest tablou și câtă realitate, cât adevăr se regăsește în această percepție indusă de tema paroxistică a momentului?
Să lăsăm deoparte, pe cât se poate, noianul copleșitor de vrute și nevrute care cresc exponențial și a căror explozie informațională în lanț cotropește și agresează mințile, să încercăm să ne abstragem din isteria colectivă explicabilă, dar care se dovedește a fi, într-o măsură din ce în ce mai greu de ignorat, indusă, inculcată, inoculată, insinuată și să apelăm la dreapta judecată a ceea ce se întâmplă. Iar pentru aceasta, o formulă la îndemână – și care este, desigur, departe de a fi alfa și omega – poate fi și tentativa de elucidare a sinistrului și enigmaticului fenomen singular prin care ne e dat să trecem. Să rememorăm așadar fapte petrecute și idei ventilate în trecut, dar atingătoare la evoluțiile de astăzi, care rezonează cu ceea ce trăim acum. Căci pandemia Covid-19 nu s-a născut din nimic, are un trecut al său, origini lesne de aflat, trasee ce pot fi descrise, are o preistorie a sa, preludii mai mult sau mai puțin luate în seamă, are antecedente, ba chiar a și fost cumva prevestită cu ani înainte de izbucnirea ei.
În ce mă privește, am la îndemână un asemenea îndreptar. Am scris cu vreo zece ani în urmă o carte pe care n-am reușit să o public până acum, despre Cei Patru Cavaleri ai Apocalipsei, așa cum sunt ei întrupați în lumea de azi. Ei ar putea fi Schimbarea climei, Terorismul, Pandemiile și Criza. (Mai sunt însă și alții, mai mici, cavaleri ai Groazei, și ei cu însușiri malefice, gene-ratoare de spaima colectivă.)
Amenințări globale, colosale, definite la proporții reale sau hiperbolizate, conștient sau nu, onest sau mistificator, derapaje logice interesate și instrumentate, politizate sau răstălmăcite. Toate aceste amenințări se regăsesc într-un numitor comun care include, între altele, ca elemente esențiale, sfidarea, evaluarea, avertismentul, imperativul acțiunii, dar și, din păcate, exagerarea și mistificarea, alarmismul și spaima – toate investite cu scopuri precise. Între aceste scopuri fiind restructurarea echilibrului global între principalii centri de putere ai lumii, restricționarea sau interzicerea unor drepturi fundamentale ale omului, instaurarea unor regimuri autoritariste. Dar mai transpare din acest univers sumbru și o rază luminoasă de speranță: aceste mari încercări cu care se confruntă contemporanii dar vor avea de luptat și generațiile care vor urma au șansa de a deschide și oportunități salutare pe care lumea se străduiește să le identifice.
Manuscrisul acestei cărți este tipărit în cele ce urmează, fără să fi schimbat în textul său de acum aproape un deceniu măcar o virgulă. Formula Covid-19 nu se va găsi în nicio pagină, dar va fi prezentă, în filigran, de la un capăt la altul al cărții.
De fapt, această carte ar putea avea la fel de bine și alt titlu: “Operațiunea Covid. Pregătirea de artilerie”.