Aflându-mă, în aceste zile, împreună cu soția mea, într-o mini vacanță, am avut parte de mai multe și frumoase surprize pe care gazdele noastre ni le-au oferit, cu acea admirabilă generozitate care îi caracterizează pe oamenii acestor binecuvântate meleaguri ieșene. Cele mai multe și mai emoționante au fost, desigur, acelea venite din partea nepoților noștri, două inimoase familii tinere din Holboca. Dar trebuie să spun că, datorată colegei mele de breaslă, Daniela Gîfu, vicepreședinte a UZPR, am trăit o experiență cu totul aparte despre care cred că trebuie să le povestesc și prietenilor care frecventează și susțin această pagină.
Astfel, telefonându-i Danielei și anunțându-i prezența noastră la Iași ,dimpreună cu dorința de a ne întâlni și de a schimba câteva vorbe, nu mică mi-a fost mirarea când mi-a transmis invitația confratelui Petru Frăsilă de a avea un dialog. Dar nu numai un dialog în sensul curent al termenului, ci unul televizat, în formatul emisiunii „Ceaiul de la ora cinci” pe care domnia sa o realizează pentru canalul Tele-Moldova. De ce nu aș recunoaște? O asemenea invitație m-a bucurat, mai ales dacă țin seama de faptul că subsemnatul nu face parte dintre acei jurnaliști pe care moderatorii unor bine cotate emisiuni difuzate pe canalele TV îi socotesc în stare să le aducă audiență și să capteze interesul marelui public. În fine, a doua zi ne-am întâlnit și am realizat emisiunea. De fapt, o discuție în trei: Daniela Gîfu, Petru Frăsilă și subsemnatul, purtată asupra unui subiect de cert și solid interes: prezentul și viitorul presei în această societate aflată într-o continuă, uneori dramatică, schimbare și căutare de noi orizonturi și repere.
Acestea sunt, pe scurt, faptele și mai departe nu cred că eu aș fi cel care poate să dea datele referitoare despre cotele din audiență ale trialogului. A existat, însă, un anumit ceva despre care cred că trebuie neapărat să vă povestesc. La încheierea înregistrării, gazda noastră, jurnalistul Petru Frăsilă mi-a oferit câteva dintre cărțile domniei sale. Gest căruia, momentan, nu îi por răspunde cu aceeași monedă, dar am încredere că nu peste mult timp o voi putea face. Mai precis, atunci când cartea mea -„Viața-n cacealmale, plus trei papagali” – cuprinzând amintiri din boema studențească ( 1965-1971) și apoi de presă (1971-1989) va vedea lumina tiparului.
Până aici, nimic neobișnuit, veți spune. Și așa am spus și eu până când, răsfoind volumele primite de la confratele nostru am aflat că, de fapt, noi ne aflăm pe două baricade, haideți să le spun cu un termen evaziv, oarecum 
opuse. Asta însemnând că subsemnatul este un simpatizant al social democrației și, în genere, al PSD, pe când Petru Frăsilă are convigeri politico-ideologice … la antipod. Mai mult, la un moment dat, el, ca ziarist și ca om de televiziune, a fost supus vendetei unor cercuri de interese și de influență, mai direct spus a unor „baroni PSD”, primind o grea sancțiune juridică. Sancțiune pe care, ulterior, CEDO a desființat-o. Dosarul acestui caz putând fi regăsit în cartea pe care colegul nostru a publicat-o sub un titlu mai mult decât sugestiv: „Violarea libertății de exprimare. Cazul Frăsilă &Ciocârlan împotriva României”, apărută la editura Institutului European.
Nimic neobișnuit și până aici, îmi veți spune. De acord, numai că , pe tot parcursul discuției noastre, deși am făcut dese referiri la opțiunile mele politice, dând chiar și numele unor personalități cu care socotesc a avea reale și motivate afinități, Petru Frăsilă nu numai că nu a intervenit ca să mă întrerupă, spre a îmi sancționa opțiunile, dar nici măcar nu a apelat, în replică, la calificativele uzuale din arsenalul propagandiștilor adverși.(Calificative pe care nu am nici-o plăcere să le repet.) Asta, deși subsemnatul nu a scăpat ocazia de a se delimita de anumite personaje publice foarte în vogă pentru cei cu care moderatorul emisiunii are declarate afimități. De ex. Gabriel Liiceanu! Dimpotrivă, pe tot parcursul discuției, domnia sa a pus accentul pe ideea de dialog, de deschidere, de interes comun, interesul Național al României Europene. Opțiuni pe care le-a invocat și în spijinul demersurilor pentru instituirea, prin lege, a zilei de 28 iunie, Ziua Ziaristului Român. Demersuri pe care, după cum bine se știe, le-a reluat, cu o admirabilă determinare Uniunea Ziariștilor Români și la care i-am invitat și eu să ni se alăture pe confrații noștri din toate sectoarele mass media, indiferent de naționalitate și de credințele religioase sau politice.
Gest pe care nu pot decât să îl salut, cu sincer și temenic respect și pe care consider că pot și trebuie să îl așez în nobila aură a lecției a lui N.Carandino. Acest admirabil magistru al breslei noastre pe care, întrebându-l , cu mulți ani în urmă, cum se explică împrejurarea că, deși a fost un declarat adept al programului politic al partidului țărăniștilor, făcând și ani grei de pușcărie pentru asta, a avut și a păstrat certe simpatii pentru redutabili gazetari de stânga: Eugen Jebeleanu, Ion Pas, Al Sahia și încă alții. Răspuns pe care nu îl voi uita niciodată și care suna așa: „Domnul meu, noi, că cei din presa de stânga, zisă presa din Sărindar, dimineața, în gazete, ne înjuram de ne săreau capacele, dar seara, la Capșa, schimbam idei!”
Iată de ce am dorit atât de mult să vă povestesc această întâmplare, a cărei semnificație este cu atât mai demnă de a fi cunoscută public tocmai dată fiind opoziția sa categorică față de toxicul climat de ură, de suspiciune, de încrâncenare și de intoleranță pe care îl întrețin anumite personaje și grupări, pe care ( cu termenul clasic al lui C.Rădulescu-Motru) le numesc a aparține faunei politicianiste și nu lumii politice.
Mulțumesc, distinse coleg și prieten, Petru Frăsilă! Mulțumesc, scumpă Daniela Gâfu pentru enorma bucurie a acestei întâlniri!
Șerban CIONOFF / UZPR
Un comentariu pentru “MAREA SURPRIZĂ A CEAIULUI DE LA ORA CINCI”
Foarte sugestiv si fascinant aceasta marturisire. Cunosc jurnalistul Petru Frasile din momentul cand a facut primii pasi spre profesia indragita. In 199O i-am incredintat la Chisinau sa prezinte cu regretatul Stefan Petrache emisiunea televiziunii republicane din Moldova Sovietica. Stiu cum a inceput colaborarea la Tele M din Iasi, apoi plecarea la Moldova 1 din Chisinau, inaugurarea studioului din Piatra Neamt…ce sa va spun? PETRU FRASILA a foste,este si, la sugur, va ramane omul care nu se astampara cu cele obtinute. Succes si sanatate, Petru Frasila, mult a sustinere sa ai (cum a fost si pana acum) din partea sotiei si colegilor.