Treceam zilele astea prin parcul Drumul Taberei şi m-am aşezat pe o bancă pentru câteva minute să mă odihnesc. Pe lângă mine treceau, grăbite sau nu, gospodinele care veneau de la piaţa aflată lângă parc. Mi-a atras atenţia faptul că aproape în fiecare plasă se zărea cel puţin un dovlecel. Mi-am prelungit un pic şederea, era umbră şi relativă linişte, şi am continuat cercetarea. Lumea foloseşte dovlecelul mai mult decât mi-am imaginat eu! Sigur, e o legumă uşor de preparat, gustoasă şi, de ce nu, aspectuoasă. Poate de aceea mulţi îndrăgostiţi îşi alintă perechea spunându-i „dovlecelul meu”. Dar unde a crescut dovlecelul prima dată şi cine l-a folosit sunt întrebări la care am căutat răspuns. Am găsit mai multe informaţii, pe care vi le prezint şi dvs.
În revista „Lumea satului” (revistă pentru agricultură, dezvoltare rurală şi de informaţie social-culturală) aflăm că dovlecelul vine din America:
„Curcubita pepo face parte din familia Curcubitaceae şi se crede că provine din Africa, de unde, ulterior, s-a răspândit în ţările din sudul Europei. Părerile despre locul de provenienţă al dovlecelului sunt împărţite şi asta pentru că, în urma unor cercetări arheologice, s-a descoperit că dovlecelul era o sursă de hrană pentru triburile din America de Nord şi America de Sud încă dinainte de a ajunge aici Cristofor Columb. Utilizarea dovlecelului nu se rezumă doar la domeniul gastronomic, fiind folosit şi în industria farmaceutică. În urma studiilor s-a descoperit că preparatele culin are pe bază de dovlecel au efecte benefice asupra afecţiunilor tubului digestiv.”
Din Wikipedia aflăm că „este originar din America de Sud, unde crește în formă sălbatică în Conul Sud. A fost introdus într-o epocă timpurie în Europa (sfârșitul secolului al XVI-lea), ușurința hibridizării sale l-a făcut să fie confundat cu dovlecii peregrinilor (Lagenaria siceraria)”. Azi se cultivă pe mari suprafețe în regiuni temperate din toată lumea. Pe pagina Medicul tău.com, Ghid medical complet, am găsit următoarele informaţii despre miraculosul dovlecel:
„Descriere: plantă cu tulpina întinsă pe pământ, cu fructe mari, sferice sau ovale. Dovleac turcesc (sau alb), varietate de dovleac originară din India, cu fructul mare, turtit, comestibil (Curcubita melopepo). Dovlecel – varietate de dovleac cu fructe comestibile, lunguieţe, aproape cilindrice (Curcubita pepo).
Compoziţie: bogat în vitamine; seminţele conţin lucină, tirozină, vitamina B etc.
Proprietăţi: laxativ, emolient, diuretic.
Indicaţii terapeutice: insomnii, astenie, diabet, verminoze, constipaţie, hemoroizi.
Mod de folosire: se poate folosi crud, fiert sau copt, pentru insomnie, constipație, astenie, diabet și hemoroizi. Seminţele se pot folosi cu succes în verminoze intestinale, tenie şi ascarizi. Se curăţă de coajă 30-50 g seminţe şi se amestecă cu miere de albine. Pasta obţinută se va consuma dimineaţa, în 3 doze, la interval de o oră una după alta. După ultima doză se ia un purgativ. La copii se reduce doza la jumătate, administrându-se pe parcursul mai multor zile.
Dovlecelul, bogat în minerale, vitamine şi săruri minerale, se foloseşte din ce în ce mai mult în bucătăria multor ţări. Curăţat de coajă şi fără seminţe, este bine tolerat de bolnavii cu colită şi se recomandă în hipertensiunea arterială, în special seara. Cel mai gustos este dovlecelul de culoare verde deschis, neted, strălucitor, mic, de formă cilindrică, fără seminţe, cu peduncul proaspăt, mic, să nu depăşească 150 g. Dovleceii moi, pătaţi şi nu prea proaspeţi, pot fi curăţaţi.”
Iată, doamnelor şi domnilor, cât de important este dovlecelul în alimentaţia noastră! Recunosc, am şase cuiburi de dovlecei în grădină, o frumuseţe, fiindcă frunzele sunt mari, de un verde închis şi, în afară de faptul că am dovlecei proaspeţi, mă bucur de frumuseţea lor. Ca mărturisirea să fie completă, înainte de a mă aşeza la calculator, am pus dovlecei la acrit (aceeaşi compoziţie ca şi la castraveţii de vară), pentru că zeama lor este un ingredient cu un gust aparte la ciorbele de zarzavat. Poate aşa, sau numai aşa se îmbină plăcutul cu utilul. Cu bine şi cu bucurie!
Pușa Roth