◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Arhitectura Zonei Sacre a TEMPLULUI URSITELOR de la Şinca Veche Serialul „Inspirația Artei Cosmice la Românii din Vechime”

Templul Ursitelor[1] de la Şinca Veche[2], amplasat pe Dealul Pleşu, din apropierea orașului Braşov, este un spațiu sacru de tip peşteră-mănăstire, considerat a fi un templu unic in lume, fiind compus din două biserici pre-creştine săpate în gresie, cu două altare ce au corespondență între ele, fiind apreciat ca vechime la 7500-7.600 BC.

Inițial templul era compus din nouă încăperi, astăzi o parte a lor s-a prăbușit, iar intrarea se făcea printr-un ansamblu succesiv de încăperi, prin care se ajungea într-un spațiu care avea un turn sculptat în gresie în formă conică de horn, cu înălțimea de cca 10 m, cu trimitere ca formă, către spirala și simbolistica yin-yang.

Turnul de tip horn al templului și imagine exterioară, Templului Ursitelor de la Şinca Veche, România (sursa imaginilor: dr arh. Cerasella Crăciun și www.sincaveche.ro)

Altarul era despărțit de o arcadă largă și era prevăzut cu o firidă, iar despărțirea între încăperile similare naosului și pronaosului din lăcașele de cult ulterioare se făcea printr-o trecere prevăzută cu un ochi magic, o fanta săpată, prin care așa-numita lumină fără umbră pătrunde la anumite date astronomice, ajungând pe masa altarului, astăzi distrusă de căutătorii de comori.

Într-una din firide exista o suprapunere a două simboluri: Steaua lui David, având în interior simbolul vechilor pre-creștini – cei doi pești/vesica pesces/yin-yang, precum și câteva litere care fac parte dintr-un tetragramaton. Tot aici exista o nişă în pardoseală, precum și o fizionomie săpată în stânca unui bărbat cu chip special iar în exterior exista o cruce bizantină săpată în stâncă.

Întreaga arhitectură a templului, cele două lăcașe de cult împreună cu cele două altare erau ușor distorsionate spațial prin curbare, ca un vârtej sculptural săpat în piatră, ce amintește de spirala și trecerea temporală. Hornul tip turn, împreună cu lăcașul și altarul mic formează o formă asemănătoare unui Sfinx, prin al cărui ochi, lumina pătrunde în interior, printr-o deschizătură aflată deasupra intrării[3].

Plecând de jos în patru colțuri, turnul se înalță conic, terminându-se cu un vârf de piramidă, la deschiderea spre cer. Înclinările pereților turnului au unghiuri similare cu cele ale piramidelor, șanțurile spiralate găsite în pereți, precum și mărturiile localnicilor care chiar și în anul 1940 încă au mai găsit cristale de cuarț încastrate în aceste șanțuri, ne conduc la ipoteza că acest templu era un important loc de observație cosmica, dar și un altar. De altfel, potrivit cercetărilor, roca de gresie în care este săpat templul, este alcătuită din nisip fin care conține cristale mici de cuarț de o mare puritate.

Imagini ale turnului conic în forma de horn și ”ochiul magic” al Templului Ursitelor de la Şinca Veche, în timpul lucrărilor de restaurare (sursa imaginilor: dr arh. Cerasella Crăciun):

continuarea pe comunitateahyperboreea.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *