◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Sunetele magice ale Crăciunului

Nemuritoarele colinde strămoșești, dar și cele moderne, care au străbătut Oceanul Atlantic și întreaga lume pentru a ajunge la sufletele noastre, au inserate în ele sunetele muzicale magice desprinse parcă din Împărăția lui Dumnezeu. E-atâta măreție divină în aceste „linii melodice” încât nu ne putem plictisi ori de câte ori le ascultăm în perioada postului, în Ajunul Crăciunului și-n celelalte zile dedicate Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. Eu cred că aceste colinde au fost compuse de niște mesageri misterioși, necunoscuți, trimiși pe pământ de bunul Dumnezeu. De-a lungul secolelor, colindele și-au păstrat prospețimea și profunzimea mesajelor, de parcă și ele ar face parte dintr-o muzică clasică cu totul și cu totul specială. Sufletul nostru de creștin vibrează la fiecare colindă, în timp ce o pace nefirească coboară de nu știu unde și ne învăluie într-un fel de vrajă fermecătoare.

În vremea copilăriei, minunatele colinde s-au întipărit profund în ființa noastră creată de bunul Dumnezeu. Există la un moment dat „o vibrație emoțională” strălucitoare accesată de colinde, care parcă se conectează în mod miraculos la Marea Bucurie a venirii pe pâmânt a pruncului Iisus. Pentru prima dată în istoria omenirii, pământenii cu nestăvilită credință, care au cunoscut prorociile din Vechiul Testament,  îl primesc pe Mântuitorul Iisus Hristos, care vine din Împărăția lui Dumnezeu. Colindele în esența lor conțin în ele minunăția acestei Mari Minuni a Nașterii Unicului Fiul al lui Dumnezeu. 

Prin intermediul colindelor, în fiecare an de Crăciun, parcă se deschid cerurile nevăzute ale Fericirii Divine cuprinse de Lumina Cea Adevărată. În acele momente nu mai există durere, suferință și întristare pământeană plină de griji. Există însă semnele Vieții fără de moarte, care străbat Întunericul terestru al necredinței și păcatului primordial, prin intermediul Luminii sfinte. Lumina nefiresc de strălucitoare a călăuzit Familia Sfântă și a semnalat magilor locul unde se va naște Iisus. Colindele pot fi asemănate și cu niște imnuri ale Bucurei, ale eliberării sufletului încătușat în permanență de lanțurile grele ale spaimei de moarte, de iubirea de arginţi a lumii materiale. De Crăciun, în momentul când ascultăm minunatele colinde se strecoară în ființa noastră  picături de beatitudine desprinse din cupa îngerilor, în care se află elixirul tainic al Nemuririi sufletului.

Pe vremea când eram copii, atât de mult credeam, credem şi acum chiar dacă am ajuns „oameni mari”, în existența lui Moș Crăciun pe care îl identificam cu Nașterea Pruncului Iisus. Priveam prin fereastra bunicii cerul înstelat al nopții de Ajun, altădată îmbodobit de fulgii de nea,  și așteptam cu nerăbdare să-l vedem, să-l cuprindem în brațele sufletului pe Moș Crăciun. Bunica sau mama intonau colinde vechi, moștenite de familiile tradiționale, iar casa parcă era mai luminoasă, plină de miresmele bunătăților culinare tradiționale, din Seara „Bătrânului Crăciun”. Așteptam colindătorii, ca pe niște sfinți, în timp ce poveștile bunicii erau depănate „la gura sobei”. Pe plita încinsă fierbeau în oala de lut sărmăluţele, „curechiul umplut cu cârnaţi şi costiţe”, cum sunt denumite în limbaj tradiţional. Colindele de Crăciun alungau orice răutate din sufletele „vestitorilor”, care purtau pe fețele lor înroșite de frigul iernii cele mai luminate zâmbete aducătoare de pace și fericire. Nicio umbră de ură, de pizmă nu se ivea în sufletele acestor colindători înveseliți de vestea cea bună a Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos, care colindau cu mare bucurie în glas: „O ce veste minunată/ Nouă-n Viflaim se-arată /Astăzi s-a născut/ Cel făr’ de-nceput/ Cum au zis prorocii…”.

După mai bine de 2000 de ani, tradițiile străbune, încununate de magicele colinde, au devenit nepieritoare. Nu există casă cu creștini adevărați, care să nu sărbătorească Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, chiar dacă în zilele noastre există aceste restricții ale pandemiei. Întâlnirea tradițională din Biserica lui Hristos, din Sfânta seară de Moș Ajun, nimeni nu o poate anula, ignora, interzice sau șterge din inimile noastre de creștini. Acolo, ne întâlnim în Seara de Ajun cu Nemurirea propovăduită de Învățătorul Iisus Hristos. În Biserica lui Hristos sufletele noastre se primenesc, înviază în fiecare secundă, iar inegalabilele colinde desăvârșesc întălnirea cu Fericirea deplină a credinței noastre în Viața Veșnică. Nici moartea, nici amenințările pline de ură, venite de aiurea, nu vor reuși niciodată să sfarme tradițiile și credința noastră milenară. “Cu noi este Dumnezeu/ Înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi/ Căci cu noi este Dumnezeu/ Auziţi până la marginile pământului…/Că Prunc S-a născut nouă Fiul /Şi s-a dat nouă…/Căci cu noi este Dumnezeu…”. Colindele sunt expresia măreției indestructibile a Nașterii lui Hristos, care prin versurile pline de înțelepciune din Noul Testament ne-au arătat și ne arată în fiecare duminică, la Sfânta Liturghie, CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA. Crăciun fericit, plin de feeria Luminii Divine, care ne strecoară în suflete pacea Bucuriei desăvârșite a Nemuririi din colindele străbune

Dumitru Țimerman/ președinte Filiala UZPR ANTON DAVIDESCU Satu Mare – Sălaj

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *