O comoară… Limba noastră

O comoară… Limba noastră

„Limba noastră-i o comoară

În adâncuri înfundată

Un șirag de piatră rară

Pe moșie revărsată.”

                                                         Alexe Mateevici (1888-1917), Limba noastră

„Limba noastră nu e nouă, ci, din contra, veche și staționară. Ea e pe deplin formată în toate părțile ei, ea nu mai dă muguri și ramuri nouă și a o silnici să producă ceea ce nu mai e în stare, înseamnă a abuza de dânsa și a o strica. Pe de altă parte veche fiind, ea e și bogată pentru cel ce o cunoaște, nu în cuvinte, dar în locuțiuni.”

Misiunea de a ne păstra limba ne-a fost transmisă de înaintași. Fiind mare avuție și creație a poporului din spațiul carpato-danubiano-pontic, ea ne exprimă în fața lumii și, de aceea, avem sfânta datorie de a o păstra, apăra, îmbogăți, lăsând-o moștenire viitorimii, care astfel își va cunoaște istoria și întreaga zestre de gânduri, idei, sentimente trăite de-a lungul mileniilor existenței acestui neam. Prima datorie pe care o avem este aceea de a prelua cu discernământ cuvinte noi, care provin, mai ales, din engleza americană. Tot înaintașii ne-au învățat că trebuie să preluăm acele cuvinte care nu există în limba noastră, fiind cunoscutele neologisme internaționale.

În ultimele decenii, în contextul general al prăbușirii vieții poporului român sub toate aspectele, la toate nivelurile, material și spiritual, se constată și o gravă deteriorare a limbii.

Prezentăm greșelile care se fac zilnic de către mass-media și de către vorbitorii ce le preiau fără discernământ.

Deoarece primul pas în cunoaștere, pe care-l face omul din fragedă pruncie este limba, familia, societatea în ansamblul ei – cu toate mijloacele de care dispune, instituțiile la toate nivelurile lor au obligația de a veghea ca această avuție să fie păstrată în toată frumusețea, eleganța și armonia ei.

Este dureros și revoltător când auzi în zilele noastre „intelectuali” (profesori de limba română, scriitori chiar) zicând: „Acest material este de bună calitate”. Amintim că în limba română există locuțiunea adjectivală „de calitate” (om de calitate) cu sensul laudativ – om bun, cult, demn… etc. De aceea construcția „bună calitate” este un pleonasm, asocierea a două cuvinte cu același sens, dar cu grafie diferită. Credeam că în epoca noastră, în care se vehiculează o cantitate enormă de informații din toate domeniile de creație și cunoaștere, nu mai există profesori de română care să glăsuiască: „Vechile generații și-au adus aportul la…” alt pleonasm creat prin greșita asociere a verbului românesc „a aduce” cu substantivul „aport” din franceză care are sensul de „adus”. În același sens nu trebuie să zicem „și-a adus contribuția”, deoarece este tot un pleonasm: contribuție însemnând ceea ce a adus o persoană la realizarea unui obiectiv.

Tot construcție pleonastică este și „apreciere pozitivă”, deoarece „a aprecia” înseamnă a reliefa și a prețui partea valoroasă, pozitivă a unei acțiuni, creații, opere…

Un alt pleonasm sună așa („creație cultă”): „Noi, românii, am reușit să ne autodemolăm valorile… singuri!” Precizăm că „auto” este un element de compunere ce intră în alcătuirea unor substantive (automobil, autodistrugere) și verbe (a se autoînșela) și are sensul „de la sine”, „prin mijloace proprii”. Deci „ne autodistrugem” semnifică/denumește acțiunea pe care o facem noi singuri, cu mijloace proprii.

Într-o reclamă repetată de mulți ani pe ecranele televiziunilor poți auzi: „Eu și soțul meu ne-am diversificat dieta alimentară” – substantivul „dietă” are mai multe accepții. Prima este „regim alimentar” recomandat în cazul unor boli.

La fel de supărătoare sau iritantă este și asocierea a două cuvinte cu sens opus – paradoxul – „apreciere negativă”. Alte construcții pleonastice auzite: „am colaborat împreună”, „am cooperat împreună” – (prefixul „co” are sens de împreună). În același context se înscriu și cuvintele (verbe, substantive, adjective) derivate cu prefixul „re”, care dă sensul de repetare a acțiunii: a reface, a reveni, a relua…, de aceea construcțiile lexicale precum: „am revenit iarăși, „din nou” în transmisiune directă” sunt tot pleonasme.

Floarea  Necşoiu

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.