Balada bradului de Crăciun

 Pomul de iarnă uscat

 Alcătuirea bradului la loc,

Muntele iar l-ar fi înălţat

Dacă amintirea n-ar fi ars în foc.

  

Imaginea lui adună bucurii

Lumânările ard,sunt prea sus,

 Ele urcând în răsăritu-i azuriu

Aprinzând visuri spre apus.

 

Din brazi coboară dulciuri la copii,

Seva lor aduce pădurile în case.

Săniile trase de reni stârnesc nostalgii

In cioturile pe coline rămase.

 

Şi brazii lepădându-se de topor

Brusc şi-aduc aminte de un gând

Revin mieii la rădăcina lor,

Însă pădurea e departe,luminând…

 

Bucuria noastră e plânsul brazilor tăiaţi,

În lumea lor n-au cum să mai fie,

Au mai rămas pe munte câţiva fraţi,

Tremurând pentru Crăciunul ce-o să vie.

 

 

                                                                          

Al.Florin Țene
 
Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.