◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro19.04.2024

O SUTĂ DE DUMINICI LA RADIO TIMIȘOARA

Când am primit invitația de a participa la lansarea cărții, am fost sigur că e vorba de un subiect religios, date fiind titlul cărții și profesia autorului. Unele gânduri m-au îndrumat însă și spre latura sprințară a firii acestuia, așa că, având o nedisimulată curiozitate, am pășit pragul localului unde avea loc evenimentul pregătit fiind să mă aștept la orice.
Aici era plin de lume bună din boema și mass-media arădeană, dar și invitați de seamă din varii domenii, eterogene ca origine, dar având ca punct comun aprecierea față de persoana și însușirile literare ale părintelui arhidiacon Gheorghe Hodrea, care și-a lansat vineri seara cartea O SUTĂ DE DUMINICI LA RADIO TIMIȘOARA.
Un volum cu greutate (la propriu și la figurat) în care hâtrul nostru prieten a cuprins nu mai puțin de o sută de texte în grai popular, prezentate de-a lungul mai multor ani la Radio Timișoara în cadrul emisiunii de largă audiție GURA SATULUI.
Originar din satul Sintea Mare, din jud. Arad, un sat de agricultori din pusta Crișului Alb, părintele Hodrea n-a rupt legătura cu lumea mirifică în mijlocul căreia a deschis ochii și în care și-a format primele și cele mai temeinice trăsături de caracter, ci a dat noi valențe și înțelesuri graiului popular. A căutat în racla mâncată de cari, în blidarele cu farba ștearsă, în ulcelele cu smalțul sărit, a ascultat vorba – ca de pietriș strivit între dinți – țăranului ardelean. A găsit odoare de folclor românesc, pe care le-a șlefuit și le-a oferit celor care încă mai cred în veșnicia născută la sat.
Aceste nestemate de grai popular, de fapte și de oameni din lumea satului ardelenesc, fac deliciul cititorului atât prin verosimilitatea lor (mai mult sau mai puțin reală, dar perfect credibilă), cât și prin personajele pitorești create cu talent humulescian de autor: Bace Toghiere, Unchioaia Persîda, alte astfel de prototipuri rurale pe care le vezi aievea mișunând prin și printre case, bordeie, obiceiuri, răchie, culcușe, pită, slană, curechi, oale, ulcele, plug, grapă, animale și alte alea, cărora doar țăranul le știe sama.
Pritocind prin acest labirint de ființe, lucruri și năravuri, părintele Hodrea a reușit să le dea luminii tiparului și undelor radio, fericind cititorii și ascultătorii cu glumele lui. Diverși vectori media s-au arătat interesați să le propage: reviste, ziare, emisiuni radio și tv, edituri sau simple ședințe de cenaclu. Pentru că harnicul slujitor al altarului și al cuvântului nu a îngropat talantul, ci l-a înmulțit pe toate căile posibile, apelând cu insistență la colegi, prieteni, cunoscuți sau chiar la necunoscuți, pentru a reuși să-și facă auzit graiul neaoș ardelenesc. Strădania lui n-a fost zadarnică: i s-au publicat articole, cărți, studii și, iată! a reușit să facă O SUTĂ de emisiuni la radio! Câți dintre noi se pot lăuda cu asemenea performanță editorială? Bravo și sărutăm dreapta, părinte!
Revenind la manifestarea din seara zilei de vineri, 13 decembrie 2019, pot să spun că a fost un eveniment de înaltă ținută literară și culturală. Sub moderarea profesoarei și poetei Floare Cândea, cu intervenții laudative – dar foarte pertinente -din partea unor somități ale literelor precum Anton Ilica, Horia Truță, Ioan Pagubă, Ioan Vasile Marcu, Constantin Avădanei, în aplauzele unanime ale numerosului public, a fost o lansare de carte care va rămâne pentru totdeauna în amintirea celor prezenți.
Remarcabile au fost și momentele artistice susținute de un grup de elevi ai Colegiului Național de Informatică Arad sub îndrumarea prof. Angelica Pamfiloiu (scenetă populară) sau colindele interpretate cu deosebită simțire de prof. Paul Krizner, la unison cu întreaga asistență. Totul având în fundal două picturi ale regretatului pictor Mihai Takacs, în care erau ilustrate cele două personaje-simbol ale oricărui sat abstract ardelenesc, un Adam și o Evă de început și de sfârșit de lume.
Poate că urarea „La o mie de duminici” ar fi un pic exagerată, dar două sute ar putea fi o țintă accesibilă pentru prodigiosul nostru prieten Gheorghe Hodrea.


Dorin Ocneriu / UZPR Filiala Arad

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *