Jurnaliștii de investigație, tot mai puțini și tot mai… investigați

Indexul libertății presei pe 2019 al organizației Reporteri fără frontiere demonstrează că „atitudinea ostilă față de jurnaliști a degenerat în violențe și a creat un intens climat de teamă în mare parte a lumii”. În acest tablou, primele victime sunt gazetarii de investigație, principali susținători ai ideii că „presa este câinele de pază al democrației”.

Zeci de reporteri uciși în anul în care se încheie, sute întemnițați, nenumărați târâți prin tribunale, amenințați, anchetați, ținte ale intimidărilor de tot felul… Pe măsură ce regimurile autoritare, „pe față” sau mascate, se extind, „numărul statelor considerate sigure și în care jurnaliștii pot profesa liber și în deplină siguranță continuă să scadă”, notează raportul Reporteri fără frontiere.

O privire înapoi spre anii în care erau dezvăluite de presă actele Armatei americane în Vietnam sau ororile din închisoarea de la Abu Ghraib arată că anchetele jurnalistice, chiar dacă au dat posibilitatea opiniei publice de peste Ocean să le ceară socoteală autorităților, nu au fost considerate binevenite. Dimpotrivă, notează theconversation.com. Obiceiul de a prigoni presa de investigație este extins astăzi în toată lumea, cel mai recent exemplu de răsunet fiind intimidarea la care au fost supuși jurnaliștii australieni care au relatat despre suspiciuni care planează asupra unor fapte ale armatei australiene în Afganistan. Poliția a făcut raiduri la Australian Broadcasting Corporation, a percheziționat sediul și a căutat în forță sursele din spatele informărilor cuprinse în așa-numitele „Dosare afgane”, publicate de jurnaliști în 2017 și 2018. Mandatul cu care erau „înarmate” forțele de ordine le-a dat posibilitatea să „sape” adânc în documentele de presă, chiar în poșta electronică, iar jurnaliștii s-au văzut lipsiți de apărare în fața asaltului autorităților care i-au acuzat de acțiuni împotriva „securității naționale”. În plus, ziariștii australieni nu au nici măcar „plasa de siguranță” pe care o prevede legea americană și care apără divulgarea surselor.

Forța a dispărut odată cu profitabilitatea

Profiturile din publicitate, care dădeau forța etică a junalismului profesionist, au intrat în istorie. Pe vremea când apărea dezvăluirea de referință „Watergate”, CBS News sau „ The Washington Post” erau suficient de prospere încât să poată menține foarte ridicată ștacheta jurnalismului de investigație. Astăzi majoritatea redacțiilor nu-și mai permit să susțină anchete de presă care să cutremure politicienii de rang înalt. Odată cu capacitatea de a fi independente financiar, li s-a luat și puterea de a susține oamenii de presă care scriu anchete și curajul lor. În paralel, campaniile de denigrare la adresa jurnalismului și a jurnaliștilor au generat o scădere a sprijinului pe care opinia publică îl acordă mass-media, erodând încrederea în profesionalismul unei bresle care are, de altfel, și uscăturile sale, surse de fake-news.

În condițiile în care jurnalismul de investigație este asaltat din toate părțile și supus unei prigoane care debutează imediat ce guvernele sunt „devoalate”, care mai sunt pilonii de susținere pentru această specie care a dat lumii atâția profesioniști emblematici? Pe de altă parte, se poate considera că acțiunile împotriva jurnaliștilor și a anchetelor de presă sunt un atac al guvernelor la însăși democrația statelor?…

Intimidările la adresa celor care publică anchete și ale surselor lor au așa-numitul „efect de înghețare”, mai precis survine teama de a publica investigații compromițătoare pentru demnitari, ceea ce lasă opinia publică prizonieră a știrilor false și a manipulărilor pe care le presupun.

Roxana Istudor

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.