REVISTA LUMINĂ LINĂ/GRACIOUS LIGHT, Nr. 4 (oct. – dec. 2019), New York, revistă de spiritualitate și cultură românească Director: Pr. Prof. Univ. Dr. Theodor Damian

    Revista se deschide cu un excelent eseu al Pr. Prof. Univ. Dr. Theodor Damian, intitulat Nașterea Domnului sau cum Dumnezeu îl slujește pe om. Exegetul consideră că „Nașterea Domnului este cel mai mare dar făcut de Dumnezeu omenirii, pentru că așa începe mântuirea noastră întru El și în Biserică. ..Faptul că mântuirea se împlinește în Biserică al cărei cap Iisus este i-a făcut pe Sf. Părinți să afirme că lumea a fost creată în vederea Bisericii”.  În viziunea sa, este vorba despre un răscumpărător care „mântuiește prin dubla slujire: a lui Dumnezeu și a omului”. Slujirea lui Dumnezeu Tatăl se vede atât din atitudinile cât și din declarațiile sale. Iisus a fost slujitorul omului: „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci să slujească El și să-și dea sufletul răscumpărare pentru mulți”. „Nașterea Domnului a adus cu sine o schimbare fundamentală în condiția existențială a omului și anume ieșirea acestuia din ordinar și intrarea în extrraordinar”, afirmă Theodor Damian.

   Iisus propovăduiește iubirea:”Să vă iubiți unul pe altul”. El ne-a învățat că adevărata iubire este cea slujitoare și că în aceasta constă adevărata bucurie de a fi.

   Dr.Vasile Mărculeț, într-un amplu studiu, face Considerații privind situația și statutul Bisericii Ortodoxe din Transilvania în secolul al XV-lea. Pe baza unor documente istorice, autorul trece în revistă numeroasele dificultăți pe care le-a întâmpinat Biserica Ortodoxă din Transilvania în secolul al XV-lea. Mai întâi, lipsa documentelor privitoare la organizarea ecleziastică de rit ortodox din regiunile intracarpatice . Apoi, situația Bisericii Ortodoxe din Transilvania, care a fost sub jurisdicția și administrarea mitropolitului Ungrovlahiei.

   Un foarte interesant studiu ne oferă Victor Ravini despre Matematica lui Ion Creangă. Autorul face comentarii inedite pe marginea basmului lui Ion Creangă Povestea lu Harap Alb, demonstrând că „mozaicul literar din această poveste are perfecțiunea cristalelor și un echilibru interior conform acelorași legi geometrice și aritmatice cu implicații filosofice a lui Pitagora sau a lui Zamolxe”. Creangă a moștenit din cultura populară cultul cifrei 3, ca simbol al perfecțiunii sau al echilibrului universal și a structuraat narațiunea după criterii matematice, afirmă autorul. El dă exemple concrete, foarte convingătoare, care ne fac să privim acest basm complex dintr-o altă perspectivă.

   Dan Anghelescu, în eseul Exilul vs Utopia -Derapajele rațiunii în Europa postbelică, analizează schimbările fundamentale ale relațiilor noastre cu Franța din anii postbelici. Franța, considerată de intelectualii români ca o a doua patrie, în perioada pașoptistă și postpașoptistă, a devenit pentru românii din exil din anii postbelici o fascinație prin convertirea la comunism și la regimul sovietic a Partidului Comunist Francez, prin promisiunile utopice care au influențat în mod curios intelectuali de vază ai Franței.

   Marian Nencescu face portretul unui eminescofil generos, Ion C. Rogojanu, bibliofil, jurnalist, donator de cărți, publicații și documente de arhivă unor biblioteci, posesor al unor fonduri arhivistice private foarte valoroase. Hotelier, absolvent de studii economice, Ion C. Rogojanu și-a manifestat din tinerețe pasiunea de colecționar de cărți, realizând Arhiva și Biblioteca Ioan C. Rogojanu.De remarcat, colecționarea operei lui M. Eminescu.

   În cadrul rubricii DOCUMENTE ȘI MĂRTURII, M.N.Rusu, vechi prieten al lui Nichita Stănescu, continuă seria dezvăluiirilor despre marele poet. De data aceasta, el descoperă „ochiul sacru” la Nichita Stănescu. El vorbește despre primatul vizualului, despre proeminența optică și muzicală a vocalelor poetice. Nichita Stănescu vede cuvinte, vede limba română în totalitatea ei .Motivul ochiului, ideea de vedere. În poezia lui Nichita Stănescu, un ochi cosmic care se filmează pe sine. „El era un singur ochi peste tot”. ” Ochii mei nu mai plângeau cu lacrimi/ci cu ochi/Orbitele mele nășteau întotdeauna ochi”.

   Ioan N. Roșca realizează un comentariu despre cea mai recentă carte a lui Theodor Damian, Perihoreze, Editura Eikon, București, 2018. ( Perihoreză=mișcare de iubire și întrepătrundere a ipostazelor în interiorul vieții treimice). Poezia lui Theodor Damian este una a căutărilor Absolutului, conotat ca Dumnezeu sau ființă a lumii. Poetul divinizează frumusețea, considerând-o „nemuritoare și sfântă” (Frumusețea este rotundă).

   Poetul este un călător- căutător al lumii exterioare, dar și interioare. El susține ascensiunea spre Dumnezeu și interrelația eu-ceiălalt, ilustrată, printre altele, și de poezia erotică.

   Eseul lui Ioan N. Roșca analizează cu finețe datele esențiale ale poeziei lui Theodor Damian, cu exemplificări pe text și cu trimiteri binevenite la simbolistica religioasă și etică a acestei poezii.

   Revista mai cuprinde Recenzii (Mihaela Malea-Stroe, Tudor Nedelcea, Adrian Dinu Rachieru, Dana Opriță), Reportaje (M.N. Rusu, Iana Tărnăvean, Tanța Tănăsescu), Sapienția (Alina Chicet)), poezii (Radu Gyr, Marcel Miron, Mihaela Albu, Alexandru Cazacu, Adriana Weimer, Elisabeta Bogățan, Angela Baciu, Marin Moscu, Cornel Balaban, Nicolae Nistor, George Băjenaru, Gheorghe Puiu Răducan, Dorel Cosma, Menuț Maximilian), proză (Flavia Tofan, Ioana Gâf-Deac).

   Un bogat album foto ilustrează numeroasele activități culturale și literare ale cenaclului literar „M. Eminescu” din New York.

 

                                                                                                 Ion HAINEȘ / UZPR

 

  

 

  

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.