Auzire și-ascultare

Mai întâi am auzit.
Asta s-a întâmplat mai demult, nu mai știu exact când, îmi amintesc doar că am început să ascult.
Știm că nu orice auzire e urmată de ascultare, drumul de la auzire la ascultare, deși scurt, uneori nu se parcurge. Dar acum, ori de câte ori îi aud vocea încep să ascult. De ce, nu aș putea spune precis, asta nu fiindcă n-aș avea ce povesti, ci pentru că ar fi prea mult de spus.
Poate că mai întâi au fost, dar au și rămas, desigur, inflexiunile rostirii. Sunt ca o invitație la a face liniște, sigur se va întâmpla ceva, atenție! Și se întâmplă! Felul în care îi descoase pe interlocutori, apoi eleganța și iscusința mirărilor, mie așa mi se par întrebările cu care provoacă dialogurile, mirări și uimiri în fața miracolului, pe urmă pășitul cuvintelor din frumos în frumos, din surpriză în surpriză sunt de-acum îndemn la ascultare. Întunericul, pentru că povestea se petrece în serviciul de noapte, pare a se da singur la o parte, ascultarea devenind, pe neobservate, aflare. Poate că aici stă secretul, dacă admitem că ar fi un secret – în aflare. Cu urzeala căpătată din descusutul interlocutorilor, țese deja inefabilul cunoașterii. Aflarea urcă adică pe culmea superioară a propriei deveniri. Iar eu, ascultătorul, deodată devin mai puternic, căci știu. Acolo m-au dus inflexiunile vocii și meșteșugul descusutului. Și sunt împreună cu cei pe care-i ascult, cu entuziasmul și ezitarea lor, cu emoția și aplombul lor. Oriunde mă prinde serviciul de noapte, știți, desigur, că așa se numește o emisiune de la RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂȚI, mie mi se pare că intru în serviciul clipelor plăcute. Oriunde aș fi, nu mai sunt singur. Orice aș face, trebuie să ascult. Dacă mă bântuie vreo angoasă, s-a zis cu ea. Lumina aflării și bucuria nesingurătății nu sunt arme cu care să glumești!
Inspiratoarea acestor rânduri este doar o voce.
Mai întâi am auzit, apoi am început imediat să ascult.
Până la urmă, Maria Țoghină este o voce. Dar una care te obligă să parcurgi drumul de la auzire la ascultare. Și o faci cu bucurie, cu emoție, cu entuziasmul insomniilor sublime.

Firiță Carp / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.