default-logo

Aviz renegaților din presă

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, singura uniune de creație și utilitate publică a breslei jurnaliștilor români, prima asociație înființată, în urmă cu 100 de ani, în România reîntregită, ia act cu amărăciune și indignare de atacurile îndreptate împotriva ei chiar din interiorul breslei. În condițiile în care drepturile câștigate, cu eforturi mari, de UZPR, pentru membrii săi, sunt puse în pericol (în rând cu toate celelalte uniuni de creație) de inconștiența sau cinismul politicienilor, există jurnaliști care subscriu și contribuie la această vendetă politică pe seama creatorilor, lovind în propria breaslă. Unul dintre aceștia este Cornel Nistorescu, fost jurnalist în presa comunistă (Scânteia Tineretului, Viața Studențească, Echinox, Steaua, Flacăra) și jurnalist (dar mai mult om de afaceri) în presa actuală. În editorialul său din 20 decembrie din Cotidianul, intitulat „Lupta pentru privilegii domină țara”, prosperul om de afaceri Cornel Nistorescu își manifestă indignarea împotriva tuturor uniunilor de creație, dar în primul rând împotriva UZPR, pentru că membrii acestora primesc acea amărâtă de indemnizație. Cu o ipocrizie demnă de un politician, domnia sa „moare de grija altuia”, mai exact de grija drumurilor, spitalelor și școlilor, lamentându-se levantin:nimeni nu se gîndește că în cele din urmă banii vor veni tot din contribuția fiecăruia și din reducerea cheltuielilor pentru treburile publice, mai ales pentru sănătate, școală și drumuri”, calificând ca înșelătorie faptul că UZPR este uniune de creație, întrucât – zice domnia sa, „majoritatea ziariștilor nu au făcut creație de nici un soi”. Și mai zice, prosperul om de afaceri, că „această UZPR este o uniune a ziariștilor de modă veche, în special de la ziarele percepute mai comuniste”. Ce înseamnă „percepute”, domnule Nistorescu? Și de cine? Ce înseamnă „mai”? Dumneavoastră la ce fel de publicații comuniste ați scris, înainte de 1990? La unele „mai”, sau la unele „mai puțin”?

Confundați, domnule Nistorescu (ceea ce este inadmisibil pentru un jurnalist cu pretenții), noțiunea de „privilegiu” cu cea de „normalitate” într-o societate corectă. Faptul că un jurnalist ajuns la pensie, după o viață profesională în care a fost plătit mizerabil de patronii din presă (ceea ce chiar dumneavoastră recunoașteți, în deplină cunoștință de cauză, desigur, căci sunteți unul dintre ei), primește o sumă de bani cu care poate măcar să-și cumpere medicamentele cărora le duceți grija, chiar vi se pare un „privilegiu”, așa cum v-ați exprimat? Chiar nu știți ce viață duce un ziarist, la ce pericole se expune rostind adevărul și denunțând minciuna? Mă refer la ziariștii adevărați, cinstiți, nu la mercenarii plătiți de acei patroni printre care vă numărați… Iar dacă există lucruri discutabile în această evaluare, lăsați UZPR-ul să și le asume, după criterii din care nu lipsește omenia, nu emiteți dumneavoastră judecăți de valoare despre lucruri despre care n-aveți habar!

„Nu sunt membru în nici o uniune de creație din nici un domeniu, cu atît mai puțin al uneia din domeniul jurnalisticii, mai ales că activitățile comunității profesionale sunt ca și inexistente” – mai scrieți dumneavoastră, cu aerul de superioritate al unui guru blazat. Nu știu dacă e cazul să vă faceți un titlu de glorie din asta, dar ferească-vă Dumnezeu să aveți vreodată nevoie de solidaritatea breslei. Cât privește afirmația dumneavoastră că „activitățile comunității profesionale sunt ca și inexistente”, referindu-vă, evident, la UZPR, aici ori nu sunteți informat (ceea ce nu e bine, pentru un jurnalist care se pretinde formator de opinie), ori mințiți cu nerușinare. Documentați-vă! Sau autodenunțați-vă, ca să ne scutiți pe noi! Citiți pagina web a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, o să aveți neplăcute surprize vizavi de afirmațiile dumneavoastră aberante. Una din aceste „surprize” este aceea că Uniunea cuprinde acum, în baza de date, peste 3.500 de membri, din toate trusturile de presă de radio, televiziune sau presă scrisă și mediul on-line și doar mai puțin de 30 la sută sunt jurnaliști pensionari. 

Și încă o întrebare, de principiu sau poate doar retorică, la care nu așteptăm răspuns: dumneavoastră, în calitate de ziarist care folosește „aceleași instrumente ca și scriitorii (pix, stilou, mașină de scris, calculator)”, considerați această activitate încadrabilă în noțiunea de creație?…

Dincolo de aspectul strict cazuistic al demersului dumneavoastră, sunteți, domnule Nistorescu, prin felul în care vă raportați la comunitatea profesională din care faceți sau ați făcut parte, un renegat. Nu vă interesează și, probabil, nu v-a interesat niciodată, condiția existențială a gazetarilor din mijlocul cărora v-ați desprins și pe care i-ați folosit doar ca instrumente de câștig. Fără empatie, fără scrupule, fără milă. E ușor să te poziționezi critic și visceral față de o comunitate care încearcă să resusciteze demnitatea profesiei de jurnalist, dacă nu faci parte din ea, dar considerându-te deasupra ei. Dumneavoastră sunteți mai bogat decât marea masă a condeierilor, fotoreporterilor, realizatorilor de televiziune sau radio, a tuturor truditorilor din această breaslă, dar numai atât. Sunteți mai bogat, dar nu deasupra lor. Sunteți în afara lor. De aceea, a denigra, ca ziarist, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, este o impostură strigătoare la cer. Pentru că nu e opinia unui ziarist, ci a unui patron. A unui patron cu atitudini reminiscente de politruc comunist, care a găsit de cuviință să mai tragă și el o copită unei comunități vizate că piardă acea indemnizație nenorocită prin „lucrarea” iresponsabilă a unor politicieni agramați, care nu fac distincție între „pensie specială” și indemnizație. Pentru dumneavoastră, ca și pentru ei, oamenii sunt simple jetoane de cazino, pe care le aruncați în jocul de ruletă al intereselor de moment sau de perspectivă. Sau poate doar al unor umori necontrolate.

Am dori să fim bine înțeleși, de cititorii noștri: noi nu avem vreo problemă cu persoana lui Cornel Nistorescu, ci cu el ca exponent al inamicilor declarați ai UZPR, fie ei din afara sau din interiorul Uniunii. Cornel Nistorescu e un dușman „sub acoperire”, ca să zicem așa, adică un ziarist care-și urăște breasla. Iar noi, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, avem datoria morală (și statutară) de a ne apăra membrii, împotriva oricărei agresiuni. Atitudinea noastră, respectiv textul de față, se numește spirit de breaslă, noțiune al cărei sens și conținut îi sunt străine, se pare, fostului ziarist…

Este degradant, domnule Nistorescu, să lovești în comunitatea din care lumea crede că faci parte. Nu faceți parte din ea, ci dintr-o alta, care nici măcar nu e comunitate. E mai degrabă o specie profesională mutantă și extrem de periculoasă pentru cei pe care aparent îi reprezintă: SPECIA RENEGAȚILOR.

                                                                                     Doru Dinu Glăvan

                                                                                        Miron Manega  

Despre autor

Articole asemănătoare

  1. Valentin Uban Reply

    Felicitari pentru aceasta sincera si convingatoare pledoarie pentru breasla jurnalistilor.
    Cu regret pentru toti cei atat de bine numiti renegati, care acum glasuiesc impotriva profesiei cu care s/au afirmat si laudat. Asta si pentru ca oamenii sunt de toate felurile. Unii dintre ei nici macar nu sunt oameni.
    Cred in coeziunea si coerenta breslei si astept cu interes atitudini pozitive.

  2. Anton Reply

    Regretam ca acest Individ (C. Nistorescu), ajuns – din presa om de afaceri prosper – , manifesta o asemenea atitudine! Oricum, aparițiile sale televizate indica intervenții partizane, iar fără presa audio- vizuala nu ar fi reținut de memoria culturii elevate (pardon, nici așa nu e!)! Ma bucur de intervenția oficială a UZPR de apărare a drepturilor jurnaliștilor, fără de care derapajele de orice fel ar fi mult mai evidente! Presa reprezintă dinamica vieții cotidiene și devine singurul autentic mărturisitor pentru istorie! C. N. si-a câștigat dreptul la ignorare! Ceea ce și fac, fără regret, dar cu înalt oprobiu și renegații! Multumim, DD Glavan și M. Manega!

  3. livia Reply

    SUBSCRIU ÎNTRU TOTUL!

    • Anton Reply

      Am cuvinte de admiratie și atașament pentru intervenția dlor DD Glavan și M. Manega vizavi de opinia unui “renegat” al presei! Acest c. Nistorescu (scris cu minuscula), prosper “om de afaceri” , și-a câștigat oprobiul meu și al altora, după ce a beneficiat de serviciile jurnaliste pe la Scânteia (roșie) a tineretului sa! Ar fi rămas un biet anonim, fara un joc plin de cameleonie, pe lângă o televiziune partizana! In fine, c. Nistorescu, prin opinia sa, rămâne un renegat și un ins care va aglutina progresiv revolta mea și a confratilor mei de presa! Așteptăm o atitudine agresiva a presei actuale împotriva unei inocente ce atinge granița trădării! Multumim UZPR pentru tonul atitudinii!

  4. eu Reply

    Mulți au pierdut contactul cu jurnalistul din zilele noastre, cel care își verifică, nu fără emoții, cardul de salariu, o dată pe lună.
    Sau cu ziaristul care, chinuit de anii de muncă, a ieșit la pensie. Și a primit 1.300 de lei pe lună.
    Dacă puteți trăi cu acești bani, nu ezitați să ne transmiteți rețeta. V-ar mulțumi sute de foști colegi.

  5. Viorica Parja Reply

    Un punct de vedere pertinent si argumentat despre condiția de creator a ziaristului!
    Ura care a cuprins societatea românească nu putea ocoli breasla Ziariștilor!
    Nu exista pădure fără uscături!
    Sa speram ca mai sunt guvernanți care judeca si nu iau măsuri de-a valma! Ar fi regretabil ca un drept câștigat cu greu, după multi ani, sa fie radiat din necunoașterea realității!

  6. Gheorghiu Nicolae Reply

    L-am admirat tot timpul pe dl. Nistorescu pentru talentul sau jurnalistic, dar asta nu ma face sa-i admir caracterul. Nu vreau sa argumentez, dar vreau sa propun ca acei jurnalisti care insumeaza venituri mai mari decat o anumita limita (se poate stabili asta), atunci sa nu beneficieze de indemnizatia de membru (al UZPR). Ar fi un criteriu onest, un ajutor pentru jurnalistii care au muncit pe salarii de nimic, platiti pe diferite liste de colaborare, pe mici, pe pizza, pe pupe, pe temirice, platiti de patroni hrapareti si care de cele mai multe ori n-au achitat toate obligatiile la stat. Dl. Nistorescu se exprima ca jurnalist sau ca patron? Daca exista o Uniune a Compozitorilor, o Uniune a Artistilor Plastici, o Uniune a Scriitorilor este anormal sa existe o Uniune a Ziaristilor Profesionisti? Eu cred ca macar acum jurnalismul este o activitate creationala si abia apoi o afacere profitabila (pentru unii).

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.