default-logo

Preocuparea Bisericii privind situația satului românesc de astăzi și viitorul lui. Situația economică, precară, îmbătrânirea populației

Comemorăm anul acesta și aducem prețuire satului românesc și a contribuției sale majore la devenirea istorică a poporului român este o mare necesitate și o mare demnitate. Satele românești, cu biserici și case țărănești, cu cimitire și morminte străjuite de cruci, cu ulițe și porți primitoare, sunt purtătoarele unui limbaj tainic și vizibil al tradiției, al continuității fizice și spirituale a acestui neam, sunt oglinzi ale sufletului românesc[1], în care se arată hărnicia sau delăsarea noastră, responsabilitatea sau indiferența. Familia din satul românesc tradițional ținea de  legăturile nemijlocite între părinți și copii, între oameni și casă, între locuință și pământ. Ea avea rostul de a ține laolaltă, într-un cosmos mic, tot ce se regăsea în cosmosul mare, în lumina lui Dumnezeu. Natura și tradiția merg mână în mână, iar cea din urmă poate fi considerată ca un proces viu de selectare a celor mai bune soluții la problemele cu care se confruntă comunitatea. Înțelegând astfel rolul tradiției, putem găsi în ea modele de referință pentru felul în care vrem să valorizăm astăzi nașterea și creșterea copiilor, adopția întregi comunități, în lume și între Dumnezeu.

               Copilăria la un sat  se leagă de cuvintele: mamă, tată, frate, soră, bunici, mâncare, casă, curte, teren de joacă, uliță, animale, rude dar și de morți. Dorința cea mai mare a  unei tinere era să se căsătorească și să devină mamă. Femeile gestionau și chiverniseau tot ceea ce bărbatul aducea în gospodărie. Despre sat Lucian Blaga spunea: că este o lume a copilăriei, locul poveștilor și al miturilor, iar Simion Mehedinți recomanda celor mici, școala muncii[2] ca mod predilect de formare și educare a copiilor. Sfântul Ioan Gură de Aur[3] acordă un rol covârșitor părinților în educarea copiilor, atribuind tatălui o importanță predilectă în formarea băieților, în timp ce mamei îi revine responsabilitatea educării fetelor. Pentru fiecare dintre noi, satul în care ne-am născut reprezintă un Betleem personal[4], un reper moral care ne însoțește toată  viața. În vatra casei părintești am primit cele dintâi principii de viață care ne însoțesc pe tot parcursul vieții.

[1] Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Satul românesc, păstrător al valorilor noastre spirituale, ne cheamă să-l ajutăm, în ziarul Lumina, Nr. 184 (4363), Anul  XV, marți, 13 august 2019, p. 3.

[2] Ștefan Totorcea, Familia din satul românesc de altădată, în ziarul Lumina, Nr. 106 (4285),  Anul XV, sâmbătă, 11 mai, 2019, p. 5.

[3] Pr. Ioan C.Teșu, Părinții, cei dintâi și mai de preț educatori, în ziarul Lumuna, Nr. 106 (4285), Anul XV, sâmbătă 11 mai, 2019, p. 7.

[4] Varlaam Ploieșteanul, Pentru români, satul natal reprezintă un Betleem personal, în ziarul Lumina, Nr. 167 (4346), 24 iulie 2019, p. 4.

 >>>>>>>>> citește articol întreg

uzpcaraseverin

 
 
Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.