default-logo

FRUMOS E ÎN SEPTEMBRIE LA VENEȚIA                        după Teodor MAZILU

FRUMOS E ÎN SEPTEMBRIE LA VENEȚIA  după Teodor MAZILU

TEATRUL NAȚIONAL BUCUREȘTI

La TEATRUL NAȚIONAL BUCUREȘTI se joacă pe 7 februarie 2021 piesa  FRUMOS E ÎN SEPTEMBRIE LA VENEȚIA, de TEODOR MAZILU, deci pot răspunde precum dramaturgul „Fericirea nu este un vânat după care alergi cu limba scoasă. Şi oamenii aleargă o vreme după ceea ce cred ei că este fericirea, şi-n această goană prin pustiu obosesc. Fericirea nu se pierde, nu se câştigă, ea doar există.” Pentru că reîntoarcerea la teatru este un moment de fericire

Prezentul este un tribut adus amintirii, așa sună o replică. Cu  teatrul în suflet avem voie să fim nostalgici. Să topim  în noi trecut, prezent, viitor  încercând o mezalianță dătătoare de speranță.  Am fost sau nu la Veneția? Ne mai dorim să fim în Veneția? Se va împlini această dorință? Goana noastră după fericire unde ne poate duce?

Punerea în scenă a piesei lui Teodor Mazilu este realizată de perechea cu tradiție la UNTEATRU: scenografia:Vladimir TURTURICA, regia și adaptarea:Mariana CĂMĂRĂȘAN. Suntem privitorii unui decor minimalist naiv, câteva scaune și mese, felinare ce se aprind și se sting, un tonomat vechi de unde se revarsă desuet muzica lui Lucio Dalla. Un bărbat și o femeie, la rândul lor desueți și puțin ridicoli se tem de realitate, de iubire, de singurătate. Se tem că  odată privită Veneția, i se pierde miracolul. Că odată ivită iubirea, se pierde bucuria așteptării ei. Romantismul absolut este la o aruncătură de băț: gondola, cerul, luna, Adriatica cea albastră, o sticlă de șampanie. Ce lipsește? Ce întunecă? Poate frica de fericire, nesiguranța, îndoiala.

Doamna: Ce-ati facut in lipsa mea?

Domnul: Ce fac barbatii in asemenea imprejurari… Am meditat… Spuneati ca aveti si dumneavoastra indoieli, stimata doamna?

Doamna: Sigur, domnule. Cum sa n-am indoieli? Indoieli sa n-am?… Ma indoiesc pana si de prezenta mea la Venetia. Ma indoiesc de pasaportul meu, de buna mea dispozitie, de armonia universului, uneori. Chiar si prezenta dumneavoastra mi se pare un vis, o inchipuire.

 O asemenea poveste ar fi ridicolă și aparent fără rost  trebuie să își caute interpreții. La TNB, perechea OANA PELLEA  și MIRCEA RUSU  (minunați împreună și în Livada de vișini a lui Victor Ioan Frunză, Teatrul Metropolis) reușesc să joace povestea ta. Iar, tu, spectator, te pomenești căutând cu privirea luna din povestea lor. Veneția, cerul, luna, muzica Pieței Grande amintirile și temerile sunt ale lor, dar și ale tale. Dacă ei sunt înduioșători și stângaci  este pentru că și tu ai fost la fel, măcar  o dată în viață. Dacă bărbatul spune că „Nu am uitat nimic din cele ce nu mi s-au întâmplat niciodată„, cu siguranță nici tu te-ai împăcat cu propriile regrete. Dacă femeia se întreabă și ezită, se pierde în căutări  este pentru că și tu, de prea multe ori ți-ai înecat iubirea  în propria resemnare.

Peste Veneția lor se lasă întunericul,  muzica tace. Au fost cei doi la Veneția sau au visat? Dar eu, oare, am fost?  Când se va termina cu acest prezent ca el sa devina amintire?

 

ALINA MAER, / UZPR Prahova

Despre autor

Lasă un răspuns

*