◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Actul de la 14 octombrie 1465

Trădat de o parte a boierimii nemulțumită de deteriorarea relațiilor cu Imperiul otoman, Vlad Țepeș este înlăturat de pe tronul Țării Românești, iar locul său este ocupat de către Radu cel Frumos, fratele său. Dacă Vlad Țepeș a ridicat cetatea București, menționată în documentul din 20 septembrie 1459 pentru a putea să supravegheze hotarele sudice ale țării în perspectiva declanșării acțiunilor militare antiotomane, în schimb, Radu cel Frumos preferă să locuiască la București, unde se simțea în siguranță datorită ajutorului pe care îl primea de la protectorii săi, pașalele de la Giurgiu și Silistra.

Odată cu ridicarea cetății București de către Vlad Țepeș și stabilirea suitei domnești a lui Radu cel Frumos în reședința de pe malurile Dâmboviței, Bucureștii devin treptat cea de-a doua Capitală a Țării Românești, fiind preferată în special de domnitorii care nu se temeau de o acțiune militară a Imperiului otoman sau care, dimpotrivă, se bazau pe sprijinul Porții pentru a se menține pe tronul țării. Între anii 1463-1473, Radu cel Frumos emite din București 18 documente. Printre ele se regăsește un hrisov datat 14 octombrie 1465, prin care domnul țării scutește de orice vamă „la toate târgurile și la toate vadurile, de la Severin până la Brăila” două căruțe aparținând Mănăstirii Cozia, cu hramul Sfânta Troiță (Sfânta Treime), indiferent de ce vor transporta, ca de pildă sare de la ocne, butoaie de vin sau pește, pentru a fi spre hrana călugărilor și „spre veșnică pomenire” a părinților voievodului și a sa. Importanța actului emis la 14 octombrie 1465 constă în mențiunea pe care o face grămăticul Lațco, la sfârșitul documentului, și anume că a fost ,,emis în cetatea de scaun București”. Practic, avem dovada scrisă că Bucureștii încep să îndeplinească funcția de reședință voievodală a Țării Românești, după Târgoviște, Capitala țării la acea vreme. Facsimilul documentului din 14 octombrie 1465 va putea fi văzut în expoziția ,,Timpul Orașului” de la Palatul Suțu, îndată după redeschiderea acesteia.

Drd. Constantin Gabriel, muzeograf, Secția Istorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *