Un aspect important al campaniilor de hărțuire și calomnie online sunt daunele pe care le provoacă reputației jurnaliștilor și încrederii de care se bucură jurnaliștii în rândul publicului și al comunității în general. Deoarece încrederea și credibilitatea sunt aspecte de bază ale jurnalismului, este în interesul organizațiilor de știri și al jurnaliștilor să ia toate măsurile necesare pentru a se proteja împotriva unor astfel de atacuri și pentru a contracara calomniile.
Evaluarea daunelor pe care le pot provoca atacurile online va fi utilă pentru a determina cantitatea de resurse care trebuie investită pentru a le contracara, notează newsrooms-ontheline.ipi.media.
Climat. Campaniile online de defăimare au, în general, o funcție de diviziune și sunt mai susceptibile să atragă atenția publicului într-un climat preexistent de polarizare sau într-o atmosferă ostilă existentă față de presa de știri sau de jurnaliști de către cei de la putere.
Credibilitate. În timp ce campaniile de calomnie se referă, prin definiție, la diseminarea de informații false despre jurnaliști sau organizații de știri, unele dintre acestea includ elemente care sunt susceptibile de a fi percepute ca fapte de către public și astfel influențează opiniile acestor audiențe. Gradul de credibilitate pe care pare să îl aibă o campanie de calomnie va determina capacitatea acesteia de a îndrepta audiența împotriva jurnaliștilor sau organizațiilor de știri vizate și va afecta reputația acestora.
Volumul, acoperirea și implicarea. Răspândirea sau potențiala răspândire a campaniei de calomnie trebuie luată în considerare prin elemente ca utilizarea meme-urilor sau a design-urilor grafice elaborate, deoarece acestea pot face ca mesajele să fie transportate mai departe, mai repede; utilizarea rețelelor bot, care pot crește diseminarea exponențial; folosirea unor etichete specifice pentru a descrie jurnaliştii (de exemplu, „spion britanic”, „duşman al poporului”). Chiar dacă respective campanie de calomnie în sine nu durează, aceste etichete sunt adesea reciclate din nou și din nou pentru a submina credibilitatea jurnalistului sau a instituției de presă; utilizarea hashtag-urilor comune; potențialul ca acea campanie să fie preluată de site-urile web de propagandă, care pot răspândi și mai mult mesajul campaniei; implicarea unei persoane publice influente cu o mare urmărire pe rețelele sociale în țintirea, direct sau indirect, a unui jurnalist, care crește răspândirea campaniei. Atacul este apoi împărtășit pe scară largă de către adepții politicianului, care creează o narațiune mai largă, pentru a discredita ținta.
O formare țintită privind strategiile și metodologiile de identificare a rețelelor organizate pe social media, cum ar fi analiza acestora, este necesar să fie oferită actorilor relevanți din orice redacție.