default-logo

„Ardealul literar” la 25 de ani

Istoria acestei publicaţii a început în primăvara anului 1994, când la iniţiativa scriitorilor şi jurnaliştilor Valeriu Bârgău şi Mariana Pândaru s-a înfiinţat revista de literatură „Constelaţia Dragonului“, care un an mai târziu şi-a schimbat numele în „Ardealul literar şi artistic“, devenind apoi „Ardealul literar”, denumire sub care apare şi astăzi. 

De ce o revistă literară în inima Ardealului, la Deva? Pentru că atât eu, cât şi Valeriu, încă de prin 1974 făcusem parte din cenaclul literar „Flacăra” – Hunedoara, unde exista o puternică grupare literară, cu scriitori consacraţi (Iv Martinovici, Dan Constantinescu, Victor Isac, Neculai Chirica, Eugen Evu), dar şi mulţi tineri debutanţi. Iată de ce, pentru că în județul Hunedoara nu exista nicio publicaţie de acest gen, după ’89 se simţea tot mai pregnant nevoia unei reviste literare care să menţină vie activitatea literară din această parte de ţară. Iar noi, cunoscând potenţialul scriitoricesc din zonă, ştiam pe ce mizăm. Cu această idee am pornit la drum, mai întâi făcând apel la colegii hunedoreni, care au primit cu entuziasm apariţia unei reviste literare, majoritatea dintre ei devenind primii colaboratori ai  publicaţiei. 

Dar noi, încă de la început nu ne-am dorit o revistă zonală, care să se ocupe numai de viaţa literară şi culturală hunedoreană, ci – fără prejudecăţi provinciale – paginile ei să fie deschise către toţi scriitori români, oriunde ar trăi ei. Astfel că, în scurt timp „Ardealul literar” a devenit o publicaţie la care au aderat colaboratori atât din ţară, cât şi din străinătate, fiind apreciată pentru seriozitatea şi calitatea articolelor şi a rubricilor de poezie pe care le propunea iubitorilor de literatură. Astfel că în peisajul revuisticii româneşti, ea devenea din ce mai cunoscută şi mai atractivă.

Din păcate, însă, în 2006, Valeriu Bârgău, în urma unui accident vascular cerebral, a plecat din această lume şi pentru că, „Ardealul literar” era – după propria-i mărturisire – sufletul său, aflându-se pe patul de spital, mi-a cerut să continuu şi să duc mai departe ceea ce începusem împreună, eu promițându-i că aşa voi face.  

Aşadar, m-am trezit dintr-o dată pe un drum pe care nu mai eram doi, ci doar unul. N-a fost deloc uşor, dar, cunoscând mulţi colegi din lumea literară, unii mi-au venit aproape, m-au sprijinit, mi-au dat încredere în mine şi m-au încurajat să merg mai departe. De aceea spun că numai datorită lor această revistă a dat proba timpului şi am ajuns la cei 25 de ani de apariţie neîntreruptă. Singură n-aş fi putut face mare lucru. Pentru asta ţin să le mulţumesc tuturor, din inimă. Ei sunt astăzi colaboratori permanenţi ai noştri, fac parte din colectivul de redacţie şi permiteţi-mi să le trec aici numele, cu onoare: Gheorghe Grigurcu, Liviu Ioan Stoiciu, Daniel Corbu, Ioan P. Iacob, Anca Sîrghie, Passionaria Stoicescu, Miron Ţic, Mircea Moţ, Marin Iancu. Toţi aceştia sunt membri ai Uniunii Scriitorilor din România, dar şi în mare parte membri ai UZPR. Şi pentru că revista circulă şi în diaspora, publicând materiale şi de la colegii scriitori de peste hotare, avem şi colaboratori externi: Theodor Damian (SUA), Mariana Zavati Gardner (Anglia), Dumitru Ichim (Canada). Dar semnează materiale şi scriitori din Franţa, Germania, Spania,  Turcia, R. Moldova etc. Toţi aceştia au contribuit şi contribuie la ceea ce este astăzi „Ardealul literar”.. 

Însă vreau să subliniez faptul că, deşi Valeriu Bârgău nu mai este printre noi, el şi-a lăsat o amprentă foarte puternică asupra acestei reviste. Şi pentru că pe frontispiciul ei am ţinut să rămână: „Director fondator Valeriu Bârgău“, acest lucru ne obligă să menţinem ştacheta cel puţin la acelaşi nivel la care a lăsat-o, aplicând exigenţa la care ţinea foarte mult el în ceea ce priveşte criteriul valoric la alegerea materialelor. De fapt, spiritul său  se află mereu printre noi, pentru că de la primul număr apărut în 2006, după plecarea sa în veşnicie, este mereu prezent în paginile revistei cu materiale din manuscrisele sale, uneori chiar inedite. Asta fac, de fapt eu de ani de zile: îi public postum opera rămasă în manuscrise, prin Editura „Călăuza v.b.“ editură înfiinţată tot de el în 1992, ea fiind şi  editura care, de ani buni, suportă şi partea financiară în ceea ce priveşte cheltuielile de editare ale revistei.

Şi merită să mai adaug ceva: să nu uităm că ne aflăm la poalele Cetăţii Deva, şi nu departe de Cetăţile Dacice şi de Sarmizegetusa Regia. În inima Daciei, deci! Cum să nu ne influenţeze atâtea spirite bune şi nobile ale neamului nostru românesc? Faptele şi viaţa  stau mărturie… 

 

Mariana Pândaru Bârgău

 

(Revista UZP nr. 18/2020)



Despre autor
  1. luminita cojoaca Reply

    doamna ati scris despre cartea mea Setea de Piatra? Cartea Îngerul și Păpușa ați primit-o? Daca ati scris trimiteti-mi revista Cojoacă Luminita

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.