GALA PREMIILOR UZPR 2018

˝Tot ce-i românesc nu piere˝

LAUDATIO / Carte de publicistică

Cristina NICHITUȘ-RONCEA

Cristina NICHITUȘ-RONCEA

Mihail Diaconescu:
Doamnelor și domnilor, Cristina Nichituș-Roncea este unul dintre marii artiști ai epocii noastre. Ea s-a afirmat în domeniul fotografiei, mai precis, a realizat un lung șir de portrete fotografice care ne impresionează prin forța lor expresivă. E cazul să spunem că portretul este cea mai înaltă culme a tuturor artelor, pentru că adevărata artă este fie teocentrică, fie antropocentrică.

Mihail Diaconescu

Portretul realizat de un artist adevărat poate să spună ceva revelator despre o anumită persoană decât toate științele umaniste la un loc și acestea sunt multe.
Istoricii ne spun că omul este o ființă istorică, aceasta înseamnă, pe de o parte, că omul este făurit de istorie, pe de altă parte că el, omul, făurește istoria. Sociologii ne spun că omul este, în primul rând, o ființă socială. Psihologii ne spun că pentru a înțelege omul trebuie să înțelegem sufletul lui, psihismul lui. În Statele Unite ale Americii există un puternic curent filozofic numit personalismul, care consideră omul, în primul rând, ca persoană, nu ca individ. Indivizii sunt și regnul vegetal și cel animal. Persoana este cu totul și cu totul altceva.
Cristina Nichituș-Roncea s-a afirmat printr-un lung șir de portrete, considerate capodopere portretistice. Mă gândesc la albumele sale dedicate maternității, iei românești și la cel dedicat răposatului mare duhovnic, Iustin Pârvu.Cristina știe să lucreze cu lumina, cu umbrele, cu cadrajul și cu aspectele expresive ale portretului, pentru a realiza capodoperele sale.
O felicit cu admirație și cu profundă recunoștință pentru tot ceea ce a realizat spre binele culturii române!

Nicolae BĂCIUȚ

Nicolae Băciuț și Mircea Neacșa

Mircea Neacșa:
Pentru mine este o onoare și o plăcere să adresez un laudatio către confratele Nicolae Băciuț. Sigur că sarcina mea este mai ușoară pentru că deja ați aflat câte ceva despre el, a mai urcat pe scenă până în prezent.
A fost coleg cu noi la TVR o bună bucată de vreme, 15 ani a fost corespondent pe județele Mureș, Bistrița-Năsăud și Sibiu. Formația lui este, deopotrivă, de om de litere și jurnalist, dar subsumată vocației sale de om de cultură dincolo de orice. Pentru că întreaga lui carieră se poate cuantifica, dacă-mi este îngăduită această exprimare în decenii  – de jurnalism, la revista Vatră, la Universitatea Națională de Teatru și Film de la Târgu Mureș și două decenii de când este directorul Direcției Județene de Cultură Mureș.

Acestea sunt reperele temporale. Din punct de vedere al abordării genurilor, Nicolae Băciuț este prolific în publicistică, poezie, critică și istorie literară, memorialistică, în reportaj de călătorie și în monografii.
De această dată, am lăsat la sfârșit un ultim domeniu în care Nicolae Băciuț   s-a exprimat constant în timp – interviul, care s-a materializat în numeroase volume cu personalități de marcă de la Nicolae Steinhardt și Nichita Stănescu, până la Mihail Sân și mai nou, cu cea mai recentă carte, pentru care i se adresează acest premiu, dialogurile sale cu doamna Viorica Pavel Lerner.
Interesant este faptul că această carte a fost editată de Nicolae Băciuț, o altă dimensiune a sa, pentru că are un portofoliu de cărți editate, de ordinul sutelor, a fost lansată în Canada – Hamilton, anul trecut, la Câmpia Românească. Felicitări!

Carolina ILICA

Carolina Ilica

Mihai Milca:
Misiunea mea este ușurată de cartea de vizită care o pune într-o lumină vorbitoare pe colega noastră, jurnalista și poeta Carolina Ilica. Cele două dimensiuni ale carierei sale, partea de jurnalism și partea de poezie, s-au întrepătruns organic.Am avut privilegiul să lucrez într-o redacție cu Carolina, să fim colegi de facultate, astfel încât poate că eu îi înțeleg într-un fel aparte traiectul pe care l-a cunoscut și în publicistică și în literatura română contemporană, în poezia feministă românească.

Mihai Milca

A fost diplomat cultural în Balcani, este tradusă în numeroase limbi de circulație internațională, a luat premii peste hotare și iată că și Uniunea Ziariștilor Profesioniști a luat în considerare această frumoasă carte de poezie, dedicată mărețului eveniment – Centenarul Marii Uniri și care reprezintă, în același timp, un experiment poetic, vădind o statornicie a temelor și a sentimentelor lirice ale poetei care, de-a lungul anilor, a căutat diferite suporturi din care să izvorască poezia și pe care să se întemeieze poezia – hârtia, țesătura, lutul, lemnul încrustat.
De aceea, am considerat că merită acest premiu pentru originalitate, pentru expresivitate și pentru gândul statornic dedicat poporului român, limbii române, perenității noastre istorice. Felicitări!
 
Dan ANGHELESCU și Mihaela ALBU

Mircea Pospai și Mihaela Albu

Mircea Pospai:
Revista Antilethe este o apariție cu totul specială, singulară în publicistica românească prin faptul că este dedicată exclusiv recuperării și aducerii acasă a unui tezaur cultural pur românesc creat însă în exclusivitate dincolo de fruntariile patriei.
Primul număr al revistei a văzut lumina tiparului în toamna anului 2017, iar de curând a fost lansat cel de-al cincilea număr. Întregul cuprins al revistei este alcătuit din texte care au fost create și publicate în alte vremuri, în exil. La noi, au fost interzise destul de multă vreme.
Scopul de bază al revistei este de a ne determina să nu uităm, sau cum spunea Monica Lovinescu ”să nu uităm împreună”. Și numele revistei de altfel înseamnă Neuitare –  Lethe era fluviul uitării în care sufletele celor morți se spălau de amintiri înainte de a intra în eternitate.
”Antilethe am botezat acest jurnal pentru că totuși să nu uit”, spunea Vintilă Horia și de acolo numele revistei.
Doi intelectuali de excepție s-au ocupat și se ocupă, în principal, de editarea revistei – prof.univ.dr.Mihaela Albu de la Universitatea din Craiova și distinsul poet și om de cultură, Dan Anghelescu.

Mircea Pospai

Mihaela Albu este un adevărat argint viu al culturii craiovene, a dus la capăt nenumărate proiecte și o altă revistă, care este premiabilă, fără discuție, Carmina Balcanica, parcă anunța și revista Antilethe.
Dan Anghelescu este un poet de un rafinament, de o sensibilitate și profunzime cu totul aparte.Un critic literar spunea despre domnia sa că  ”a trăit în preajma unor mari poeți – Nichita Stănescu sau Marin Sorescu – dar că și-a păstrat amprenta propriei poezii”. Eu zic că dânsul nu poate fi citit decât după ce mintea și inimă au fost cuplate la posibilitatea maximă.
Închei spunând că poate nu întâmplător această revistă apare la Craiova unde se beneficiază și de existența la Biblioteca Județeană ”Alexandru și Aristia Aman” a Muzeului Cărții și Exilului Românesc, unic în țară, ale cărui începuturi se află în anul 2017 și se datorează unui alt sufletist al orașului, directorul instituției, istoricul Lucian Dindirică. S-au adunat deja peste 49.000 de publicații din exil, cărți, ziare, reviste, documente diverse, precum și un mare număr de obiecte personale sau de mobilier. Așa se poate spune că, de fapt, Craiova devine un centru al recuperării creației culturale din exilul românesc, iar doamna Mihaela Albu și dl. Dan Anghelescu sunt protagoniștii de marcă ai acestei idei. Felicitări!
 

Erwin Josef ȚIGLA și Gheorghe JURMA

Erwin Josef Țigla și Gheorghe Jurma

Nora Iuga:
Gala UZPR se desfășoară sub un dicton nemaipomenit, Tot ce-i românesc nu piere și îmi revine extraordinara onoare, de a aminti măcar despre numele unui mare român, Mihai Eminescu. Interesant este că în această seară nu este vorba de Operele complete ale lui Mihai Eminescu sau de proză lui romantică, ci de un album care cuprinde Monumentele Eminescu, care se află într-un număr de vreo 100 de statui ale celor mai mari sculptori români, risipite prin toată țara noastră, și nu numai, amplasate în locuri mai puțin cunoscute sau prin fața unor școli primare, biserici sau în orașe și piețe, chiar și în străinătate, ceea ce mă bucură. Există în Franța, Germania, Italia, în vreo 8 țări. Trebuie să vă spun că nu piere ceea ce are chip și din cauza asta mi se pare excelent acest album care are chipul lui Eminescu, pe care i l-au dat alți artiști, sculptori. Aici vom întâlni și nume care nu sunt românești, prima statuie care mie personal îmi place cel mai mult este a lui Frederick Storck, făcută în 1911 la Galați.

Erwin Josef Țigla și Nora Iuga

Cinste acestor artiști plastici care au dat chip marilor spirite și geniului la care noi nu ajungem dacă noi nu-i vedem chipul.
Vreau să vă vorbesc despre Erwin Josef Țigla, de origine germană, dar iubind România enorm și suferind, probabil, în sinea lui că au plecat atâția confrați de-ai lui, e bănățean din Reșița și organizează acolo Zilele Poeziei Germane și ca să aducă germanii plecați din România, nu îi aduce doar pe ei, ci aduce și minoritari germani din Slovenia, Ungaria, mai vin și austrieci și de prin părțile Banatului sârbesc. E o minune de întâlnire, pentru că el vrea să reaprindă existența acestui popor minunat german în țara noastră. Și acum ajungem și la cireașa de pe tort, profesorul Gheorghe Jurma, un excepțional eminescolog. Ei au făcut împreună acest superb album. Felicitări, domnilor!

Ioan ARDELEANU-PRUNCU

Ioan Ardeleanu-Prunc

Dan Constantin:
Dumneavoastră premiați astăzi o carte foarte temeinică și foarte grea. Este o carte profundă, o carte care condensează aproape un secol de presă românească în Maramureș. Ar fi pentru a treia oară când în această seară consemnăm prezența președintelui Academiei Române, Ioan Aurel Pop, legat de o lucrare a ziariștilor. Prefața acestei cărți este făcută de distinsul academician care ne-a oferit o istorie a Transilvaniei. Aici prezintă destinul Țării Maramureșului!
Ioan Ardeleanu-Pruncu reușește să aducă figuri extraordinare prin puterea patriotismului și a faptei, prin tăișul verbului pe care oamenii acelor locuri au întărit românismul, au păstrat și l-au oferit generațiilor următoare.

Dan Constantin

Cu surpriză am văzut un portret aici al lui Gheorghe Vornicu, care a fost unchiul unuia dintre cei care au modernizat Televiziunea Română, dl. Tudor Vornicu. De asemenea, în aceste multe destine și biografii pe care ne invită dl.Ioan Ardeleanu-Pruncu să le citim se află un destin extraordinar al unui ziarist, care a fost condamnat de două ori la moarte, în 1919 și în 1944, de aceleași autorități și care a murit în 1952 în arestul din Sighetu Marmației, pentru că în 1945, atunci când era primar la Sighet, s-a opus unui referendum despre care puțini știm că era făcut în rândul populației locale pentru alipirea la Ucraina Sovietică.
Iată de ce dl.Ioan Ardeleanu-Pruncu merită pe deplin acest premiu și cred că pentru alegerea făcută, un premiu merită Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România!

Sponsori