◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Triplă lansare de carte în orașul regal

Trăim astăzi un eveniment absolut inedit, o dublă sărbătoare care împletește în chip miraculos bucuria unei importante aniversări a autorului- Excelența sa domnul ambasador Constantin Lupeanu- fost mulţi ani diplomat în China, Vietnam Singapore – și spun importantă pentru că este vorba de o cifră rotundă la care mulți aspiră – și finalizarea a trei romane care trecând prin filtrul exigenței, au așteptat momentul împlinirii lor ca operă literară gata de a fi publicate, adică ajunse la gradul de a fi făcute cunoscute și dăruite nouă, publicului cititor.
Este vorba de trei romane după cum urmează: primul” Ambasador în Mausonia” al doilea” Templierul din Carpați” și al treilea” Crimă la MAE” care au apărut la editura Ravex-Coms- București în anul în curs. Așa cum sugerează fiecare titlu în parte, de la bun început fac trimitere spre trei categorii distincte: proza memorialistică, roman istoric și roman polițist.
Mă voi referi în primul rând la volumul” Ambasador în Mausonia” care pe măsură ce înaintam cu lectura îmi confirma că nu m-am înșelat cu privire la încadrarea lui în proza memorialistică.
Este cunoscut faptul că în comparație cu proza de imaginație, literatura memorialistică reflectă o mărturisire în scris a unei experiențe de viață, pe o perioadă de timp, care îmbracă forme diferite ca: amintiri, memorii, jurnale intime, portrete în cuvinte, autobiografii, corespondenţa, activităţi social-culturale, istorice, artistice, sportive, etc. Întâlnim în acest volum ca în toată literatura memorialistică, întâmplări, trăiri, evenimente la care autorul a participat sau a fost doar simplu spectator, din dorința de a se confesa, de a comunica direct o experiență de viață pe care o consideră demnă de a o nemuri (cum spunea Nichita) în paginile unei cărți, stăpânit fiind poate de sentimentul ireversibilului de sentimentul trecerii noastre efemere prin lumea schimbătoare – de unde și capitolele încărcate de o rară frumusețe care descriu dragostea adolescentină ca pe ceva care nu se mai întoarce. Așadar, proza memorialistică se interferează cu proza literară, oscilând între proza propriu-zisă (istorică, filozofică, chiar ştiinţifică) și proza artistică, de imaginație.
Acest volum are o valoare documentară, atât prin relatările diverselor evenimente (în special povești de dragoste) ce s-au succedat într-un anumit spațiu geografic, într-o anumită perioadă de timp cât și prin particularitatea comportamentului, prin respectarea sau nerespectarea anumitor coduri de conduită în perioada de timp abordată. Totodată, are o pronunţată valoare literară prin arta cu care autorul a evocat faptele și prin prospeţimea narativă, prin pitoresc și autenticitate, dar mai ales, prin prezența acestui ireversibil uman și inerenta duioșie a amintirilor. Toate acestea îi conferă un pronunţat caracter liric, de poezie trăită autentic.
Tot în cuvinte alese, duioase și înălțătoare, autorul descrie cu deosebită dragoste locurile natale și în general nordul Olteniei, zonele de tranziție între dealurile împădurite și câmpia roditoare alături de fânețele unde gospodarii cosesc fânul pentru hrana animalelor. Afirmând undeva că” toate locurile sunt frumoase dar cele mai frumoase sunt cele pe care le iubești”.
Un personaj plin de farmec este Raoul, ambasadorul pasionat de muzică și femei, care după ce s-au cunoscut mai bine au stabilit că au mai multe trăsături comune: amândoi burlaci, iubeau literatură și artele iar pe deasupra erau născuți în aceeași zi, lună și an…
Desigur un spațiu amplu este rezervat descrierii atmosferei dintr-o ambasadă, caracterizarea personajelor, descrierea relațiilor și interconexiunilor, a subtilităților a” măștilor” afișate la întâlnirile protocolare.
Cât privește descrierea cu lux de amănunte a practicării sexului, aflate din relatările lui Raoul sau din propria experiență, sunt atât de bine conturate încât le pot atribui unui medic ginecolog.
Autor avizat asupra celor despre care scrie, Constantin Lupeanu își destăinuie treptat simțămintele și gândurile sale, pe care le face viabile și impresionante, pendulând între obiectiv și subiectiv, proiectând asupra epocii sentimente și convingeri, realizând astfel un tablou asupra căruia cu gândurile proprii, aruncă o lumină clară spre o bună cunoaștere într-un anumit fel a modului de înțelegere și desfășurare a vieții în perioadă și împrejurările despre care povestește.
Grație acestei duble valori – documentară și literară, acest volum constituie o lectură pe cât de instructivă ca sursă de informații, pe atât de agreabilă și desfătătoare, ce se bazează mult pe măiestria artistică a scriitorului în evocarea diferitelor întâmplări sau evenimente care s-ar fi pierdut dacă nu ar fi fost imortalizate prin scriere.

Romanul istoric” Templierul din Carpați”
Este cunoscut că pentru romanul istoric autorul cercetează mai întâi cronici și documente, pentru ca apoi să scrie romanul (istoric) de aceea se pot citi și alte texte, uneori singurele ce atestă anumite evenimente istorice, relația dintre ele fiind, evident, una intertextuală. Așadar,” trecutul istoric și prezentul, viața adevărată și viața mistică se interferează în permanență pentru a se propune reciproc ca dublul celeilalte”, așa cum constatăm și în romanul” Templierul din Carpați”.

În funcție de distanța temporală între cel ce narează și evenimentul narat se pot delimita două tipuri de romane istorice:
Cele ale căror distanță dintre timpul scrierii și timpul evenimentului narat sau descris este foarte mare și poate fi atestată, verificată în anumite surse istorice cum este cazul romanului” Templierul din Carpați” scris de domnul C. Lupeanu.
Cele ale căror distanță temporală dintre timpul scrierii și eveniment este nu mai mare decât o vârstă de om, adică naratorul a fost martor ocular la eveniment și chiar unii cititori mai pot confirma anumite evenimente.
Din primele pagini ale romanului” Templierul din Carpați” constatăm că autorul și-a ales o vreme a misterului, adică anul 1304, perioada legendară a fondării Ţării Româneşti, care a durat de la sfârşitul secolului al XIII-lea şi până la jumătatea secolului al XIV-lea. Această perioadă coincide cu un mare eveniment european: finalul activității Ordinului Cavalerilor Templieri al cărui ultim comandant (al 23-lea) a fost Marele Maestru Jacques de Molay, căruia îi cunoaștem sfârșitul tragic: a fost condamnat de regele Filip al IV-lea (pe care îl împrumutase cu bani și care râvnea la averea templierilor) și a primit pedeapsa cu moartea prin ardere pe rug și confiscarea averii, în anul 1314, după ce cu încuviințarea și la ordinul Papei Clement al V-lea Ordinul fusese dizolvat în 1307. Cavalerii acestui ordin care nu au fost arestați, s-au refugiat în diverse locuri considerate sigure, inclusiv în Transilvania și Țara Românească. (?)
Bine documentat, autorul vorbește despre descălecarea lui Negru Vodă, pe la 1215, un voievod din Făgăraş, care a trecut munţii, la Câmpulung, probabil în urma atacurilor cavalerilor teutoni, implantaţi în Ţara Bârsei, la 1211, de regele ungar Andrei al II-lea. De la Câmpulung, el va străbate dealurile şi va fonda capitala, Curtea de Argeş. Era perioada năvălirii tătarilor cu care Negru Vodă și urmașii lui a dat mai multe bătălii. După 1310, boierii ţării îl aleg domn pe Basarab I, fiul lui Negru Vodă. De aici avem documente – „Cronica pictată de la Viena” care povesteşte lupta lui Basarab I cu regele ungar Carol Robert de Anjou, la Posada a cărei localizare este controversată și încă neclară. După victoria valahilor, cu prada de război şi din comerţ, Curtea de Argeş înfloreşte.
Unii au crezut că măreţul Cavaler cu Dragon descoperit în Biserica Domnească (mormântul 10) din Curtea de Argeş ar fi Radu Negru dar nimic nu e sigur…”
Revenind la romanul” Templierul din Carpați” este format din patru Cărți, fiecare carte fiind asociată unui anotimp:
Cartea întâia Toamnă sau Adio Franța
Cartea a doua
Iarnă sau Neamul Arimilor, în care autorul evocă neamul arimilor din care descinde un mare templier care prin natura împrejurărilor ajunge să-l cunoască pe Marele Maestru Jacque de Molay și să se împrietenească cu Dan de Payans făcut cunoscut cititorilor din prima carte (care așa cum se va vedea la sfârșit nu era altul decât Petre Mărăcine devenit poetul francez Pierre de Ronsard) responsabil cu extinderea ordinului în Europa Centrală și de Est.

Cartea a treia Primăvara sau Comoara Templierilor
Cartea a patra
Vara sau Dacia eternă

De-a lungul întregului volum sunt descrise cu multă abilitate și talent o multitudine de întâmplări și peripeții captivante, pentru a ajunge în” Cartea a patra” ca autorul să scrie despre ceea ce se vorbește puțin iar unii istorici chiar resping și anume teoria protocronistă privind istoria, miturile și legendele neamului nostru românesc. Capitolele: Luana, țara străbună, Tărâmul uriașilor vorbesc de la sine despre Dacia eternă.
Faimă și seriozitatea autorului, ar trebui să pună pe gânduri pe cei care citesc aceste pagini ale romanului” Templierul din Carpați” chiar dacă ele sunt asociate și cu produsul imaginației, care-i conferă locul în literatură și nu în scrierile istorice.


Romanul poliţist” Crimă la MAE”


Așa cum se știe, romanul polițist e un roman a cărui dramă o constituie o anchetă condusă cu metode criminaliste specifice, de un polițist sau de un detectiv privat.
În romanul” Crimă la MAE” ca și în celebrele romane ale Agathei Cristi, personajele fac parte dintr-un cerc restrâns. Talentul de narator al domnului Constantin Lupeanu este încă o dată demonstrat că și acela de a alege nume sugestive personajelor:
Ambasadorul Daniel Gorun – puternic ca un stejar, directorul Ghiță Plop- adică înalt” ca plopul” cum se cântă în folklor, Dan Chivernis (lacom, pus pe chiverniseală) dar cu preocupări artistice, colecționar de tablouri, detaliu care îl incriminează ca suspect, polițistul Hara de la Haralamb (care trimite automat gândul la autorul unor astfel de romane Haralamb Zincă) etc.
Victima – o femeie cu nume exotic Ilknur – care era și însărcinată, așa că de fapt prin această crimă sunt curmate două vieți.
Se inițiază imediat și o anchetă internă în cadrul MAE care merge-n paralel cu cea a poliției.
” – Cercetăm. Poliția, noi Acum câteva ore ministrul m-a informat că nu lipsesc documente. De altfel, dacă s-ar fi produs un furt s-ar fi găsit un ziar care să cumpere cu bani grei orice hârtie subtilizată din MAE, pentru a-și spori substanțial tirajul.
– Crima și asasinatul datează din timpurile biblice, tată”
Atmosfera de suspans, specifică romanului polițist cât și capacitatea autorului de a da șansa cititorului să participe mental la întreaga anchetă, ne însoțește pe întreg parcursul lecturii.

Concluzii
Cu aceste trei volume care se adaugă impresionantei liste a cărților scrise anterior. Domnul Constantin Lupeanu îmbogățește literatura română atât prin
Creația proprie cât și prin volumele traduse din limba chineză, deosebit de incitante și atractive totodată prin stil și conținut, prin care – așa cum recunoaște într-un interviu” a adăugat valențe necunoscute, poate puțin miracol și interpretare esoterică a vieții”
Fiind un sinolog de marcă, apreciat și recunoscut, a fost sărbătorit cu puțin timp în urmă, cu toate onorurile de către Ambasada Chinei la București, ca un adevărat reprezentant a unei țări prietene care a excelat profesional toți anii petrecuți în China ca diplomat, ambasador sau director al Institutului Cultural Român la Beijing.
După modesta mea părere cred că a adoptat mult nu numai din forma etică a
Datoriei, care stă la baza moralei individuale, fundamentată de Confucius, ci și un anumit concept și mod de viață traduse prin: respectarea tradiţiei, iubirea față de semeni (vezi și volumul” Toți oamenii sunt frați”) corectitudinea, empatia, simpatia
Umană, demnitatea, îndemnul de a face binele pentru că toate acestea nu sunt altceva decât o reflexie a legilor care guvernează natura și întregul univers.

Ne alăturăm și noi celor care-i aduc prețuire și îi urăm: viață lungă în condiții de sănătate, împliniri și bucurii! LA MULŢI ANI!
2 august 2021
Elena Armenescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *