◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro19.04.2024

Prima zi fără „Evenimentul zilei”. Am fost la nașterea lui, mă bucur că n-am participat la parastas

De astăzi, 1 ianuarie 2020, „Evenimentul zilei” nu mai există pe tarabele de ziare. A dispărut în forma tipărită. S-a închis. E un deces care m-a mișcat profund, pentru că m-am născut ca ziarist odată cu „Evenimentul zilei”, pe 22 iunie 1992.

În iunie 1992 aveam 23 de ani, eram student în anul 4 (penultimul) și mă aflam în plină sesiune. Îmi făcusem încălzirea ca reporter la „Expres Magazin”, unde debutasem pe 2 august 1991.

Am făcut parte din mica echipă de la „Expres Magazin” (vreo 20 de oameni) cu care Ion Cristoiu a lansat „Evenimentul zilei”. Eram reporter la secția Tineret-Învățământ (doar eram student!), condusă de Alex Revenco. Au început să apară și fețe noi în redacție, pentru că un cotidian înghite mult mai multă informație decât un săptămânal.

La început, Cristoiu făcea angajări cu prudență, pentru că nu știa dacă noul ziar „va prinde”. Apoi, entuziasmat de creșterea explozivă a tirajului, a făcut angajări consistente, dar ținute sub control. Meritul lui a fost că a angajat mulți oameni care nu lucraseră niciodată în presă, acolo și atunci își descopereau aptitudinile de ziariști.

În toamnă, la numărul 100, Cârciog, Nistorescu și Cristoiu (acționarii ziarului) au dat o petrecere la Athénée Palace, cu toți angajați ziarului și cu mulți invitați, ca să marcheze succesul formidabilei publicații.

Pe vremea aceea, Cristoiu era de-a dreptul genial. V-o spun în cunoștință de cauză, pentru că la nici două luni de lansarea ziarului, m-a numit șeful secției Sport, calitate care mă obliga să fiu prezent la cele două ședințe ale zilei, cea de sumar (ora 10.00) și cea de pagina 1 (pe la 15.30), ambele conduse de Cristoiu. Așadar, eram martor și beneficiar al lecților de jurnalism pe care acesta le preda zilnic. Și, credeți-mă, aveai ce învăța! Cristoiu de atunci nu semăna nici 1% cu cel de astăzi.

În 1994, îmbătat de succesul fulminant și deja confirmat (doi ani de dominație totală a presei scrise), Ion Cristoiu a preluat și comanda administrativă a trustului Expres, cel care edita „Evenimentul zilei” și două săptămânale aflate în declin și care aveau să dispară: „Expres Magazin” („copilul” de odinioară al lui Ion Cristoiu, abandonat între timp) și „Expres” („jucăria” lui Cornel Nistorescu).

Cristoiu a continuat să surprindă editorial, având mereu doi-trei pași înaintea concurenței, dar a fost un dezastru managerial. A făcut angajări de-a valma, umflând schema de personal până la cote aberante. Aveau, n-aveau treabă cu jurnalismul, Cristoiu îi angaja. Nu mai funcționa filtrul din primii doi ani. Cred că atunci ar fi angajat și curca din Găgești, dacă ar fi dat cineva telefon pentru ea.

Continuarea pe ziaristii.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *