◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Frica de treisprezece

Toată lumea cunoaşte ce sunt superstiţiile. Acestea s-au transmis din generaţie în generaţie ca nişte sfaturi pe care le ascultăm de multe ori cu stricteţe. Aşa că atunci când îţi ţiuie urechea, obligatoriu vei avea musafiri. Când te înţeapă palma – vei primi cu siguranţă bani sau dacă-ţi taie calea vreo pisică, e semn că nu-ţi va merge bine. Dacă sugiţi, te vorbeşte cineva de rău, iar dacă verşi sarea, în mod sigur te vei certa cu cineva. De parcă o singură solniţă ar putea hotărî relaţia dintre oameni. Însă cel mai mult mă miră totuşi frica de cifra treisprezece. Aceasta fiind considerată una care aduce ghinion şi nefericire. Iar unii, extrem de superstiţioşi, nu ies din casă sau nu merg în această zi la serviciu tocmai pentru a evita vreo nenorocire. Dar mă întreb: cum trăiesc oare acei născuţi într-o zi de treisprezece? Se simt ghinionişti toată viaţa? Dar, ca să spulberăm această superstiţie, e suficient să ne amintim că apostolii erau doisprezece la număr, şi împreună cu Domnul, treisprezece. Atunci cum ar putea fi această cifră purtătoare de nenoroc? Dar tot în acest context cineva îmi spune că pe cel care obişnuieşte să-şi construiască propriul sicriu din timpul vieţii moartea-l ocoleşte şi nu poate muri. De parcă zilele unui om ar depinde de o scândură! Şi aici m-am dus cu gândul la Arhimandritul Mina Dobzeu. Acesta şi-a făcut coşciugul cu propriile mâini şi l-a aşezat sub pat. Pentru mulţi acest gest ar părea sinistru sau nu toţi au curajul pentru o astfel de faptă, însă părintele Mina a procedat astfel pentru a-şi aminti veşnic că-i muritor. Iar când i-a venit clipa, faptul că şi-a construit singur casa din mormânt nu l-a împiedicat să moară.

Încrezându-ne însă atât de mult în aceste superstiţii goale, născocite, de altfel, tot de oameni, uităm că nu lor trebuie să le acordăm atenţie, ci sufletului ;i faptelor noastre!

Doina DABIJA / UZPR Chișinău

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *