Pe 6 ianuarie praznuim Botezul Domnului, cunoscut in popor sub denumirea de Boboteaza. Botezul Mantuitorului in Iordan, poartă și denumirea de „Epifanie” sau „Teofanie”, termeni care provin din limba greaca si înseamnă „arătare”, „descoperire”. De ce arătare sau descoperire? Pentru ca in momentul in care Hristos a fost botezat, cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât in chip de porumbel și a stat peste El, iar Tatal a marturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!” (Matei 3, 17). In acest sens, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: „Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor cand S-a nascut, ci cand S-a botezat”.
Boboteaza – scurt istoric
Sarbatoarea Bobotezei este amintita din secolul al II lea, la Sfantul Clement Alexandrinul. Mentionam ca in primele secole, Boboteaza era sarbatorita împreuna cu Nașterea Domnului, pe 6 ianuarie. Incepand cu secolul al IV lea, cele două sărbători au fost despărțite: 25 decembrie fiind data stabilita pentru prăznuirea Nașterii Domnului si 6 ianuarie pentru Botezul Domnului.
Boboteaza, ziua in care Hristos S-a descoperit lumii
Afara de cele graite de Iisus la varsta de 12 ani in templu, Hristos nu a savarsit nicio minune si nu a rostit niciun cuvant reținut de evanghelisti. Incepand cu Botezul Sau, Hristos iese din umbra și începe sa propovaduiasca. A primit botezul la 30 de ani, varsta maturitatii la evrei.
Iisus a venit la Ioan si i-a cerut să-L boteze, nu pentru ca avea nevoie de curățire de păcate, căci era Dumnezeu-Omul, ci pentru a sfinți creația. Ca Mantuitorul nu a venit sa primeasca iertare de pacate de la Ioan, reiese si din faptul ca botezul lui Ioan îl ajută pe om sa constientizeze starea păcătoasă, insa, nu oferea iertarea. De aceea se si spune ca era „spre iertarea păcatelor” (Luca 3, 3), pe care avea s-o aduca Hristos.
El primește botezul de la Ioan pentru a readuce Duhul Sfant in creație. Prin caderea in pacat, omul Il pierduse pe Sfântul Duh, așa cum ne mărturisește Sfântul Chiril al Alexandriei. Botezul Mantuitorului reprezinta momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fusesera zavorate pentru om si pentru intreaga creatie. Prin cuvintele din rugăciunea citită la Bobotează: „Astăzi firea apelor se sfințește…”, nu trebuie să înțelegem ca harul lui Dumnezeu se pogoară in timpul slujbei de sfințire a apei peste toata apa care exista in diverse locuri, ci doar peste apa pregatita din timp pentru acest lucru.
In Botezul Domnului stau începutul si temeiul Sfintei Taine a Botezului creștin
Acceptand sa Se cufunde in Iordan, Hristos l-a îngropat pe vechiul Adam si a început astfel zidirea unui om nou. Apele Iordanului primind pe Dumnezeu-Omul nu au avut ce sa curete, ci au fost ele insele purificate. Hristos a curățit prin cufundarea Sa în Iordan, creația intinata de căderea omului in pacat si a inlaturat puterea satanei. Astfel, in clipa cand El S-a lăsat botezat de Ioan, izvoarele harului s-au pogorat peste creație.
In rugăciunea de sfințire a apei de la Botez, se cere venirea Duhului pentru curatarea apei de lucrarea puterilor demonice, pentru ca ea sa devina, prin pogorarea deplina a Duhului, loc al nașterii omului nou in Hristos.
Astfel, ritualul Botezului creștin repeta aceste momente, care semnifica trecerea dintr-o etapa existențială in alta: el se deschide cu lepadarile, menite sa alunge puterea satanei si se încheie cu primirea darului Sfântului Duh.
Boboteaza – sfintirea apei
In ajunul și in ziua de Boboteaza, in toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfant, la rugaciunile arhiereilor și preoților se sfinteste Aghiasma Mare.
Crestinii ortodocsi pot lua pe nemancate din Agheasma Mare in perioada 5 ianuarie – 14 ianuarie si la recomandarea duhovnicului. Agheasma Mare este folosită in Ajunul Bobotezei la sfințirea casele credincioșilor și locuitorii acestora. Tot cu ea se stropesc si lucrurile care trebuie binecuvantate sau sfințite, cum ar fi: binecuvantarea si sfintirea prapurilor, sfintirea crucii si a troitelor, a clopotului, a vaselor si vesmintelor liturgice, sfintirea icoanelor, a bisericilor, a antimiselor si a Sfântului si Marelui Mir.