Timp de 4.000 de ani, oamenii din vestul Mongoliei au folosit vulturii pentru a vâna animale. În prezent, practica a devenit istorie, pentru că numai 10 femei o mai practică.
Pe dealurile din regiunea Altai a Mongoliei trăiește un grup de vânători cu o abilitate extrem de rară: vânează cu autorul vulturilor aurii. Timp de secole, triburile nomade din regiunea Altai și-au antrenat bărbații și femeile în arta străveche a vânătorii cu ajutorul vulturilor. Nu vânează vulturul, ci este folosit precum o unealtă mortală.
Acești vânători, cunoscuți sub numele de burkitshi, dădeau dovadă de o îndemânare ieșită din comun. Arta a fost transmisă din tată în fiu, și în vremuri străvechi doar bărbații se ocupau cu vânătoarea.
Dar odată cu trecerea anilor, unele femei au dat dovadă de o pricepere ieșită din comun și au fost acceptate în această breaslă. În ultimii anii, practica a fost abandonată și în prezent, în Mongolia, mai există doar 10 femei care vânează cu ajutorul vulturilor.
O femeie cum greu mai găsești
Zamanbol alături de fratele său!
Una dintre acești vânători este Zamanbol. Membru al tribului nomad din Kazahstan, Zamanbol înțelege că această artă est pe cale de dispariție și în viitorul apropiat va deveni istorie. Spre deosebire de restul familiei sale, Zamanbol nu este un vânător cu normă întreagă. În timpul săptămânii se duce la cursurile școlii din orașul său, iar la sfârșitul săptămânii se antrenează pentru a deveni un vânător priceput.
Interesant este faptul că practica nu s-a schimbat de milenii, iar mongolii urmează cu sfințenie cutumele. Se îmbracă în haine tradiționale, confecționate din blănuri, și apoi se urcă pe un cal, iar pe mâna dreaptă poartă un vultur. În acest fel, pleacă la vânătoare, exact la fel cum strămoșii lor o făceau cu foarte mulți ani în urmă.
În mod surprinzător, legătura dintre pasăre și om este incredibil de puternică. Vulturii sunt tratați ca membrii ai familiei, sunt hrăniți cu mâncare aleasă și au camera lor, special amenajată. Păsările sunt capturate la aproximativ patru ani, când sunt suficient de bătrâni pentru a ști să vâneze, dar suficient de tineri pentru a se adapta contactului uman și legăturii cu vânătorul lor.
Copiilor de 13 ani li se oferă un astfel de vultur, pentru a începe pregătirea pentru vânătoare.
Zamanbol și fratele ei, Barzabai, au legături puternice cu vulturii lor. O legătură care este demonstrată prin capacitatea lor de a comunica cu păsările în timpul vânătorii, un proces care este atât fizic cât și psihic.
Procesul este unul relativ simplu. Vânătorul se urcă pe un deal sau un munte și caută vizual o pradă. În mod normal ei trebuie să găsească un animal mic (iepure sau vulpe) pentru ca pasărea să-l poată ucide și căra. Odată găsită prada, vânătorul eliberează vulturul, care se năpustește cu putere asupra prăzii. După ce o ucide, o ia în gheare și o predă stăpânului său.
O legătură atipică
Deși vulturii au o speranță de viață de circa 30 de ani, vânătorii țin păsările o treime din această perioadă. După aceea le eliberează, în speranța că vor putea trăi în liniște în libertate.
În cele mai multe dintre cazuri, vulturii se atașează foarte tare de vânător. Din acest motiv, cei care eliberează vulturii trebuie să-i ducă la zeci de kilometri de casă și imediat după ce îi eliberează trebuie să se ascundă până la lăsarea nopții. Altfel, vulturii îi pot găsi și nu se vor întoarce niciodată la libertate.
Această legătură atipică provine din faptul că oamenii își îngrijesc păsările precum copiii lor. Imediat după vânătoare, pasărea este dusă acasă, i se oferă mâncare și apoi este pusă într-o pătură și legănată. De asemenea, vânătorii susțin că vulturii se simt foarte bine atunci când călătoresc pe brațul omului. Se simt precum niște copii răsfățați și le este foarte greu să renunțe la acest tip de viață. De cealaltă parte, și vânătorilor le vine greu când trebuie să se despartă de vultur. Dar această despărțire este iminentă pentru că pasărea are dreptul să cunoască viața în sălbăticie.
O fascinație pentru Occident
Deși tradiția este o artă străveche, în ultimii ani a devenit o fascinație pentru lumea occidentală, datorită unui documentar din 2016 despre un vânător cu vultur, pe nume Aisholpan. Ceea ce a fost odată o experiență secretă a devenit subiectul festivalurilor și documentarelor, care au ajutat la descoperirea unei tradiții extrem de interesante.
Mulți fotografi au făcut călătoria în Mongolia pentru a asista la vânătoare cu vulturi și au încercat să înțeleagă relația magică pe care o împărtășesc acești vânători cu păsările lor.
Au evidențiat, de asemenea, femei precum Zamanbol, care sunt ultimele de acest fel. Deși au fost odată au existat mii de astfel de femei, în prezent au mai rămas doar câteva.