default-logo

Xenoglosia, capacitatea de a vorbi într-o limbă pe care nu ai studiat-o niciodată

Xenoglosia este capacitatea de a vorbi și scrie într-o limbă pe care nu ai studiat-o niciodată. Xenoglosia se poate manifesta prin scriere directă sau prin intermediul unui medium care este intermediar cu un interlocutor invizibil. Exista și cazuri în care un subiect vorbește sau scrie într-o limbă inexistentă, inventată de el.

Țăranul care vorbea în greaca clasică

Primul caz de xenoglosie s-a înregistrat în 31 martie 1947, în Sicilia. Un țăran, care absolvise câteva clase primare, era aproape incult, a uimit într-o dimineața, când a început să vorbească în greaca clasica, limba utilizată în Antichitate.

La acel moment, mulți specialişti au considerat că este vorba despre capacităţi lingvistice care vin dintr-o altă viața. Un alt caz la fel de fascinant este cel al unui actor care avea o frică teribilă să zboare cu avionul. În momentul în care a hotărât să facă o astfel de călătorie, în timpul zborului, a început să vorbească într-un dialect chinez.

Ce declanșează xenoglosia?

De cele mai multe ori, xenoglosia apare ca urmare a unui șoc, sau într-o stare de hipnoză. Un caz la fel de interesant a fost cel al unui copil cu vârsta de 11 ani, care aflat sub hipnoză, a recitat texte religioase într-un dialect chinez foarte vechi.

Oameni care vorbeau limbi necunoscute

Aflat în transă, un medium american, poate să scrie în 30 de limbi, documente tehnice. În anul 1977, într-un penitenciar din Ohio, Billy Mulligan, un violator în serie, a susținut că este posedat de două noi personalităţi. Prima se numea Abdul, iar cea de a doua Rugen. Cu prima discuta în arabă, iar cu cea de a doua, în sârbo-croata.

Ian Stevenson este unul dintre cei mai mari specialişti americani în xenoglosie. În una din cărțile sale, a prezentat cazul unei femei de origine americană, în vârsta de 37 de ani, care aflată sub hipnoză, își schimba timbrul vocii, vocea era masculină, și vorbea în limba suedeză perfect. Menţionăm faptul că femeia nu studiase niciodată această limbă.

Un alt caz pe care l-a studiat Stevenson a fost cel al unei tinere din India. Aflată sub hipnoză, tânăra lua personalitatea unei mame bengaleze, din anul 1880, iar discuția cu ea se desfăşura în limba bengaleză, limbă necunoscută de tânăra, în viața de zi cu zi. Ca explicaţie la aceste cazuri, Stevenson invoca memoria genetică.

În una din scrierile sale, celebrul scriitor Goethe a descris un caz tulburător. Un bătrân aflat pe patul de moarte, a început să recite în limba greacă sentinţele celor care erau condamnați la moarte.

Un caz la fel de misterios s-a petrecut în anul 1859, în casa judecătorului Edmunds, șeful Senatului american. Acesta a primit o delegație formată din francezi, ruși, polonezi, indieni, greci, portughezi și unguri. Aflată într-o stare de transă, fiica sa, Laura, a purtat discuții în limba invitaţilor, cu fiecare în parte. Laura a fost numită medium poliglot.

Memoria se transmite prin ADN

Cercetătorii au ajuns la concluzia că un individ care a suferit traume sau trăiește într-un mediu stresant va transmite urmașilor săi aceste urme. Cu alte cuvinte, noi, urmașii, suntem purtătorii traumele bunicilor și părinților noștri.

Dacă înaintașii noștri au suferit de foame, cu siguranță, noi vom fi obezi sau diabetici.  ADN-ul suferă transformări pe care mediul le exercită asupra sa. Cu cât părinții sau bunicii au avut o viață tumultuoasă și plină de traume, cu atât ADN-ul urmașilor va transmite generațiilor următoare aceste modificări, care duc la apariția unor boli incurabile, îmbătrânire prematură sau chiar moarte prematură.

Cercetătorii de la Universitatea Cambridge susțin că acest trecut al înaintașilor noştri, determină, în special, boli mentale și obezitate. 5% din codul nostru genetic poartă urme ale trecutului, care lasă o moștenire sumbră copilului. Mai mult, cercetătorii susțin că memoria se transmite din generație în generație în ADN-ul nostru. Este o descoperire fabuloasă. Subconștientul nostru ascunde o memorie secretă, care vine de undeva din urmă, de la alte generații.

Traumele înaintașilor ne determină stările de panică, anxietate, fobii. Cercetătorii vorbesc despre o memorie genetică. Experiențele făcute pe șoareci au demonstrat că un miros care era traumatizant pentru un șoarece adult, a avut același efect asupra puilor de șoareci.

Putem să ne explicăm anumite fobii pe care le avem, ca fiind întâmplări traumatizante pentru unul dintre părinți le-a avut? Pentru prima dată în lume, la un institut de cercetări din New Jersey, au fost născuți, în ultimii trei ani, 30 de bebeluși, cu modificări genetice.

Specialiștii susțin că bebelușii sunt într-o stare de sănătate bună. Bebelușul este născut de o femeie care a avut probleme de fertilitate. Genele suplimentare provin de la o altă femeie, care au fost inserate în ovulul mamei, înainte de a fi fecundat.

Surpinzătoarea memorie genetică

Copilul născut a moștenit un ADN care provine de la două femei și un bărbat. Mulți specialiști s-au arătat împotriva acestor experimente, însă cercetările au continuat și au avut ca rezultat 30 de bebeluși. Bebelușii au gene suplimentare, pe care le vor transmite copiilor lor. Specialiștii care au lucrat la acest proiect susțin că specia umană se poate modifica, în bine.

Copiii în cauză sunt mult mai inteligenți, față de ceilalți, și au o sănătate mai viguroasă. Acestea sunt avantajele pe care susținătorii acestui proiect le-au adus în susținerea proiectului.  De cealaltă parte, sunt voci care contestă acest proiect și susțin că joaca de-a Dumnezeu este periculoasă pentru omenire.

Eugenismul, adică un bebe cu trei părinți, este sub demnitatea umană, au spus cercetătorii britanici și 34 de parlamentari europeni, care au transmis o scrisoare deschisă, cercetătorilor americani, prin care solicită stoparea unor astfel de proiecte.

Din păcate, lumea științifică și politicienii europeni au aflat de un astfel de experiment, la trei ani de la nașterea bebelușilor. Practic, au fost puși în fața unui fapt împlinit. Cine poate ști câte alte experimente s-au făcut, în sensul modificării speciei umane, pe care noi nu le vom afla niciodată sau poate mult prea târziu?

efemeride.ro

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.