Conflictul din Orientul Mijlociu a fost un război de tip „proxy” in care, la un moment dat, s-au trecut liniile roșii, însă iranienii au dat un semnal clar ca nu vor sa escaladeze conflictul, așa că putem vorbi despre finalul acestei confruntari, urmand sa vedem cum va fi el gestionat de Washington si Teheran, spune analistul de politică externă Dan Dungaciu.
„Eu cred ca Donald Trump este pe cale sa obțină o victorie politică fără precedent, dacă lucrurile merg pe direcția pe care au pornit. Spun asta pentru ca una dintre mizele episodului (sau episoadelor) din Iran ținea evident si de soarta alegerilor prezidențiale din SUA (noiembrie 2020) o miza enorma, nu doar pentru americani”, afirma Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice si Relații Internationale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Romane (ISPRI).
Un război proxy in care s-au trecut liniile roșii
„Ceea ce s-a intamplat, de fapt, in Iran (sau in Orientul Mijlociu) poate fi înțeles in felul următor: A fost un război prin proxy.
Războiul prin proxy este ca o confruntare într-un joc de sah: vedem calul care ia pionul, regina care ia tura, dar, de fapt, cei care muta piesele sunt in spate. Războiul prin proxy niciodată nu este un război declarat, ci totdeauna se duce prin intermediari. Toata lumea stie cine este, de fapt, in spatele pieselor de șah care se muta, dar nimeni nu spune explicit.
Iar cei care sunt in spatele pieselor, indiferent de mutarea celuilalt, nu or sa scoată pistolul sa se impuste reciproc sau n-o sa ia bâta sa ii dea în cap adversarului pentru ca tura a fost luată de regina.
Ce s-a intamplat cu Ambasada americana din Irak și implicarea evidenta a iranienilor a depasit o linie roșie a războiului prin proxy. A fost, de fapt, un atac frontal la o institutie oficiala (America insasi, ca sa spun asa), o lovitură in nucleul dur al politicii externe americane, pentru ca, după 16 ani de la invazia irakiana, s-a vadit ca SUA nu isi pot apara nici macar ambasada in Irak.
A fost o lovitura teribila pentru întreaga politica externa americana de ani buni încoace. Sigur, nu a fost citita din acest unghi, dar în realitate ăsta a fost semnalul.
America a ieșit si ea, la randul ei, din logica razboiului proxy si a eliminat din joc jucatorul de sah. Nu s-a mai uitat nici la cai, nici la pioni, nici la regina, pur si simplu, a eliminat jucătorul de șah atunci cand au aruncat o drona in vehiculul care îl purta pe gen. Soleimani. Deci s-a iesit din logica razboiului proxy si s-a intrat într-o logica a unei confruntari directe, aproape nemijlocite„, afirma Dan Dungaciu.
„Am lovit fiindcă trebuia sa lovim, dar nu vrem o confruntare”
Continuarea logica a acestui episod era o lovitura concreta impotriva SUA a iranienilor, adauga acesta.
„Toata lumea aștepta această lovitură dintr-un singur motiv: sa vadă dacă iranienii escaladeaza sau nu vor sa escaladeze aceasta confruntare.
Ce s-a intamplat cu lovitura data impotriva bazelor care gazduiesc soldati americani a fost un semnal clar ca iranienii nu vor să escaladeze conflictul.
Faptul ca au lovit era logic. Trebuiau sa o faca, cel puțin din rațiuni interne. Faptul ca au avut grija sa nu omoare niciun american este semnificativ strategic. Asta înseamnă ca au transmis un semnal americanilor: ‘Am lovit fiindcă trebuia sa lovim, dar nu vrem o confruntare, nu vrem sa va obligăm să ne loviți’. Dacă ar fi murit americani în acele atacuri, evident ca Donald Trump avea o problemă foarte complicată, pe care nici el, nici administrația lui nu o doreau pe masă. Era obligat și el să retalieze.
In acest moment, suntem in situatia in care americanii, daca se opresc (si sentimentul meu este ca se vor opri), vor putea sa puncteze un mare succes, la nivel de politica chiar externa, nu numai interna, pentru ca își vor lasa adversarii practic fără muniție. Toata lumea prezicea ca atunci când Donald Trump a ordonat eliminarea gen. Soleimani va impinge America într-un război.
Iată ca Trump a facut-o și nu a împins America in război, dând un semnal de putere și de stabilitate, si lăsându-i pe adversarii lui politici din interior (Partidul Democrat) sa se lupte cu o singura fraza: Donald Trump se contrazice singur pentru ca spunea ca, dacă iranienii vor ataca baze americane, va retalia și iată ca nu mai retaliază.
Pe fond, insa, este vorba despre finalul acestei confruntari, un final fericit din toate punctele de vedere, pe care urmează sa vedem cum il gestionează si Teheranul și Washingtonul, insa ne aflam astazi in fata unei dezescaladari, nu în fața unei escaladări, cu știința si cu înțelepciunea ambelor parti, si de partea americanilor, si de partea iranienilor”, este convins directorul ISPRI.
Trump isi asaza in panoplie o victorie in politica externa, care ii lipsea. Iranienii puteau să îi distrugă orice șansă la prezidențiale.
Întrebat cine iese învingător din acest conflict, la cum arată lucrurile in acest moment, Dan Dungaciu a răspuns: „Oficial, administrativ, americanii”.
„Dacă lucrurile nu merg in alta directie (si eu sunt convins in acest moment ca nu au cum să meargă in alta directie), Donald Trump castiga o victorie de politica externa, adică își poate așeza în panoplia de succese politice inclusiv unul în politica externă, de care ducea lipsa.
Una dintre marile probleme ale lui Donald Trump in perspectiva alegerilor din 2020 era politica externa, in care nu a punctat semnificativ, major, comparativ cu ceea ce a realizat in politica externă. De aceea, trebuia sa ne așteptăm ca Donald Trump va intra într-o accelerație a negocierilor, pentru ca voia sa inchida măcar un dosar de politica externa, pe care sa il arate in 2020.
Iată că Iranul ‘i-a ieșit’ sau este pe cale să îi iasă. Din aceasta perspectiva, Donald Trump obtine o victorie semnificativa, cu impact in politica interna.
Nici iranienii nu pierd așa de mult pe cat ar fi putut sa piarda si, paradoxal, spun eu, s-ar putea deschide un canal de negociere intre Teheran si Washington, tocmai ca urmare a acestui tip de soluționare a crizei bilaterale – iranienii au făcut tot posibilul ca sa nu îl oblige pe Trump sa actioneze, dandu-i, de fapt, un sprijin electoral.
Dacă iranienii voiau să îi distrugă orice șansă candidatului Donald Trump să câștige prezidențialele in SUA, ar fi facut un gest (care, sigur, pentru ei era extrem de riscant) – ar fi avut o reacție prin care sa ucidă soldați americani sau care sa fie mult mai pregnant îndreptată împotriva instituțiilor și simbolisticii americane.
Dacă făceau asta, Donald Trump era între ciocan și nicovală la Washington. Era obligat sa reacționeze și devenea președintele care în ajun de alegeri prezidențiale împinge America într-un alt război, contestându-și toate declarațiile inițiale și dovedind ca nu este mai bun decat ceilalți președinți americani care au dus țara în războaie extrem de costisitoare. Dar iranienii n-au făcut asta.
Repet, era extrem de riscant pentru ei, fiindcă nu te joci cu Donald Trump obligându-l sa facă gesturi dure, dar ar fi fost devastator pentru cariera lui politică.
Deci, dintr-o anumita perspectiva, dacă iranienii vor reuși sa își pozitiveze negativitatea, adică să extragă din dezavantajul pe care l-au avut la un moment dat, un avantaj de negociere și chiar de dialog cu americanii (sigur, nu azi, nu maine, poate nici poimaine, dar sigur raspoimaine), atunci ar putea sa iasa si ei castigatori din acest episod, pe care, dupa parerea mea, l-au gestionat până în momentul acesta cu înțelepciune”, conchide Dan Dungaciu.