NICOLAE GAVREA: ” în presă nu poți copia pe nimeni, ai talentul tău cu care te naști, trăiești și mori”
REPORTER: – Când ai început să faci presă sportivă ?
NICOLAE GAVREA: – În primul rând, să știi că nu am ales să fac presă sportivă. Cred că mai degrabă am fost ales să fac presă sportivă. Eu am debutat în această meserie, prin anul 1978, când eram încă elev în generală, am avut câteva materiale publicate prin revistele din acea vreme, cu sprijinul celor de la Cenaclul Mugurii din municipiul Hunedoara.
Am intrat la liceu, în luna septembrie 1978, am ajuns la Sportiv dintr-o întâmplane nefericită la vremea aceea, adică fusesem declarat respins la Liceul Sanitar, dar în urma recorectării lucrărilor am avut o medie de admitere. Ca să se rezolve totuși situația mea, am fost repartizat la Liceul Pedagogic, într-o clasă de sport, care … activa la Școala Generală nr. 7 din Deva. Era clasa cu care a fost înființată școala de gimnastică de la Deva. Am fost deci, în 1978, coleg cu gimnastele din echipa campioană mondială de la Forth Worth, Emilia Eberle, Gabi Georghiu, Dumitrița Turner, Marilena Vlădărău. Apoi cu atletele din echipele centrului devean, mai târziu campioane europene, mondiale, surorile Olga și Sica West. A fost începutul unei cariere frumoase, cu rezultate dintre cele mai plăcute.
REPORTER: – De ce ai ales presa sportivă ?
NICOLAE GAVREA: – Am avut mereu la prima mână rezultatele fetelor de la gimnastică , ale colegilor mei de la secția de atletism, ale altor colegi de la judo, lupte, baschet, cei care au stat în cămin cu noi. De aici a mai fost doar un pas până la a colabora cu cotidianul județean de la acea vreme, iar Nicolae Stanciu, reputatul jurnalist sportiv din Deva, mi-a fost bun profesor, cu siguranță. Îi mulțumesc și pe această cale pentru faptul că mi-a dat o șansă. Am avut publicate materiale despre rezultatele din competițiile de gimnastică, corespondențe de la crosurile naționale sau concursurile altetice din țară, la unele eu fiind participant ca si reprezentant al liceului. Să știi însă că nu m-am remarcat niciodată pe plan sportiv, deși mi-am dorit acest lucru.
În 1994, cred că am avut o altă șansă deosebită, atunci când am fost cooptat, în urma unui concurs, în echipa celor care au format Divizia Sport din cadrul Studioului Regional de Radio Timișoara. Chiar dacă am rămas alături de cei din presa scrisă, eu consider că datorită radioului am avut posibilitatea să particip la cele mai mari evenimente sportive internaționale.
REPORTER: – Care au fost cele mai importante competiții sportive la care ai participat, ca jurnalist acreditat ?
NICOLAE GAVREA: – Am pornit de la competițiile care s-au derulat pe atunci la fazele pe municipii, județ, apoi la naționale. Am fost , după 1994, acreditat pentru Radio Timișoara, al cărui reprezentant sunt și acum (le mulțumesc pentru sprijin și înțelegere și colegilor din echipa cu care eu colaborez de 25 de ani) la competițiile balcanice, la competiții europene, cam peste tot în Europa, la mondialele de gimnastică din SUA, în Japonia – la Tokyo, în Quatar la Doha, și la patru competiții olimpice, Atena, Beijing și Rio de Janeiro, una fiind o ediție de iarnă , cea de la Torino din 2006. Am fost la mondiale de gimnastică , la cele de atletism (Moscova a fost ceva deosebit iar la Berlin am văzut 67. 000 de spectatori în stadion), la europene de handbal sau la jocurile de tineret de la Singapore și la Gyor iar recent , la cele de iarnă de la Lausanne . Despre multe nu îmi amintesc acum, dar le-am așezat într-o carte.
REPORTER: – Ce părere ai despre presa online care a luat amploare în ultimii ani și în județul Hunedoara, în timp ce asistăm la dispariția unor publicații tipărite ?
NICOLAE GAVREA: – Modelul presei on-line este preluat din țările mai dezvoltate, unde el a fost brevetat. Prin lungile mele deplasări am avut ocazia să văd și la alții variantele on line de la marile publicații. A fost păstrată cam peste tot varianta tipărită, a publicațiilor importante, chiar dacă în număr mai mic de exemplare. La Viena , spre exemplu, încă mai poți găsi dimineața, la colț de stradă, în plicurile de plastic, jurnalele locale. Pui câțiva eurocenți și poți cumpăra publicația. Mirosul publicației, proaspăt scoasă de sub calandru , este deosebit . Din nefericire la noi în județ, ca și în alte județe, presa tipărită moare încet, încet, deși nu toți au posibilitatea să citescă materialele on line. Mama mea nu are posibilitatea să se descurce pe internet, mereu mă întreabă de publicațiile tipărite, de revistele pe care le citea odată cu multă pasiune. Vreau să cred că se va reveni la variantele tipărite…Când, cum, la ce preț ?…Nu știu.
REPORTER: – Ce satisfacții și ce insatisfacții ți-a adus, până acum, profesia de jurnalist ?
NICOLAE GAVREA: – Am avut , cum spuneam, posibilitatea să particip la multe competiții organizate prin lume. Mi-a plăcut în mod deosebit la Singapore, unde am fost în 2010, apoi la Tokyo ,un oraș cu oameni foarte prietenoși, la Beijing , cu Piața Tianmen și Orașul Interzis , cu Marele Zid, am văzut perla turistică care se numeste Doha și, chiar dacă voi fi blamat de unii dacă spun acest lucru, mi-a plăcut și la Moscova. Am profitat mereu de aceste deplasări și am combinat utilul cu plăcutul și am învățat multe despre culturile din tările prin care am fost. Din păcate, Olimpiada din 2016 de la Rio de Janeiro mi-a produs și mie multă teamă, faptul că a fost deosebit de …militarizată, cu soldați și arme la vedere, cu polițiști și jandarmi supraînarmați, prezenți peste tot, cum spuneam la vedere. Totul a creat o stare de nesiguranță, deși nu s-a întâmplat niciun incident pe parcursul competiției.
REPORTER: – Dintre seniorii presei hunedorene, de la care ai avut ceva de învățat ?
NICOLAE GAVREA: L-am menționat mai înainte pe Nicolae Stanciu, cel care a fost șeful rubricii de sport de la cotidianul județean, la care am colaborat în prima parte a carierei mele. Am avut multe și bune de învățat de la Sabin Cerbu, de la cei din echipa care a făcut presă adevărată în județul Hunedoara, Cioclei, Neagu, Gheonea, Istrate, Lucia Liciu, Carol Drozd. Să fiu corect, de la tine, sau de la Mircea Lepădatu, cu care eu colaborez și în prezent, de la Dorin Corpade. Sper să nu îi fi uitat pe careva…de la fiecare am…furat meserie…de la prietenul meu Ion Bădin și el un pasionat de sport și care a cam dat-o, mai nou, pe politică.
REPORTER: – Reușesc tinerii jurnaliști din județul Hunedoara să mențină presa la nivelul ștachetei impuse de cea de-a patra putere în stat ?
NICOLAE GAVREA: – Își fac meseria, după posibilități și după cum sunt plătiți. Sunt colegi pe care eu îi respect și îi admir pentru tot ceea ce fac, cu bune, cu rele. Nu mai este ca și pe vremea celor pe care i-am amintit mai sus, acum e o altă presă, care stă de pază, dar are o putere mai mică pentru a reuși să schimbe câte ceva în lumea asta nebună.
REPORTER: – Pe care dintre marii jurnaliști ai țării i-ai avut sau îi ai ca model în cariera ta ?
NICOLAE GAVREA: – După mine, în presă nu poți copia pe nimeni, ai talentul tău cu care te naști, trăiești și mori. Eu i-am admirat pe cei care au fost în radio-ul public, pe Ghițulescu, Minoiu, pe Nicolae Secoșan, pe Mureșan sau pe Doru Dinu Glăvan, președintele actual al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Am avut posibilitatea să colaborez cu Cristian Țopescu pe vreamea când a lucrat la Prosport, cu Constantin Macovei (de la Gazeta Sporturilor) sau cu Medelaine Barbu și Jeana Ghiorghiu, în vremea emisiunilor de radio pentru tineret din anii 80 .
REPORTER: – Am auzit că la sfârșitul anului 2020 ai trăit o mare bucurie, ca jurnalist. Despre ce este vorba ?
NICOLAE GAVREA: – Am primit acceptul, cu sprijinul APSR , pentru preacreditare la Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020 , probabil ultima mare competiție la care voi participa ca jurnalist acreditat, deoarece e vremea să facem loc tinerei generații. Pentru mine acest lucru contează enorm, ca și desemnarea mea recentă în comisia de raportori internaționali pentru competițiile de gimnastică ( să îi spunem așa), comisie din cadrul Asociației Internaționale a Presei Sportive-AIPS, la propunerea reputatului jurnalist Emanuel Fîntîneanu, vicepreședintele AIPS. Sper să fiu un bun coleg și să sprijin activitatea tuturor colegilor jurnaliști sportivi din gimnastica internațională.
Interviu realizat de Ioan Vasiu / UZPR