Aventura anului

Vine peste tine, simplu și curios cititor, ca o lumină care își caută locul împingând întunericul la o parte, ca o vrajă ce împletește clipele în metafore proaspete.
Și te găsește, te află de fapt lăsându-te găsit, nu doar de bună voie ci și cu o anume bucurie, de parcă ar urma să fii îmbogățit cu o uimire așteptată îndelung.
Te găsește asemenea timpului care găsește totul fără a căuta vreodată ceva.
Te găsește puțin câte puțin, clipă după clipă, frumusețe după frumusețe, de parcă te-ar învălui un alai al anotimpurilor urmându-se și urmărindu-se unul pe altul, nu cu altă menire în afara aceleia de a se afla împreună în inefabila urzeală a sublimului. Căci așa mi se pare mie a fi, recitind după ce am citit și recitit, volumul de poeme ANOTIMPURI TANTRICE – o inefabilă urzeală a sublimului, o țesătură de cuvinte atât de iscusită de parcă ar fi croită numai din lumină.
Și fiindcă începe cu primăvara, zburdând prin anotimpul de aur al cuvântului până în iarnă și dincolo de ea, lecturând poți spune liniștit că e vorba despre aventura anului. Adică despre însăși aventura vieții. Adică a bucuriei de a-ți striga propriul soare iar el să și apară, să te surprindă că ecoul glasului tău interior are atâta forță. Acest sentiment se datorează, aș zice, meșteșugitei spiritualizări a ființării. Așa se întâmplă că, în afara anotimpurilor știute, numeroase altele ne sunt sugerate. Mai mult, pe parcursul lecturii vom avea adesea sentimentul trăirii într-un anotimp al înaltului creației, un înalt ademenitor, cu atât mai aproape de bolta desăvârșirii, cu cât ne fură simplitatea-i cuceritoare. Lăsând în urmă poem după poem, filă după filă, nu va fi de mirare că, de la trecerea fizică, vom ajunge la o fizică a trecerii, la sentimentul că putem tivi clipele cititului cu firele propriei fantezii. Iar când atingem finalul, e posibil să ni se pară că autoarea a alcătuit cuprinsul numai și numai pentru a stopa aventura imaginației, pentru a ne împiedica să pășim în iluzia absolutului. O tandrețe tantrică ne-a învăluit deja în hlamida-i vrăjitorească! Iar dacă ați mers pe firul frazelor mele până aici, curând veți întreba de această carte în librării. Fie și numai din curiozitate, ca să vedeți cum vă poate găsi o lumină, indiferent în ce noapte vă veți fi aflând. Pentru că această nouă izbândă literară a Danielei Gîfu, în fond o asumare a singurătății creatorului ca supremă libertate, pare a fi fost zămislită pentru a izgoni cu dezinvoltură întunericul din calea sa, chiar din sufletele noastre.

Firiță Carp / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.