◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Atipicul de Chiselet

Deși există o probabilitate foarte mare să nu mai am acces la pescuit în balta pe care am vizitat-o zilele trecute, am să fiu sincer, foarte sincer în cele ce urmează.
Prima dată când l-am auzit vorbind, tot atunci l-am și văzut de fapt, că era la televizor, mi s-a părut prea tânăr pentru ce spunea. Adică, să fie mai pe șleau zis și să folosesc totodată un termen din domeniu, am crezut că e cam necopt pentru problemele cu care se lua la trântă, câteva dintre problemele mari dintotdeauna ale agriculturii pentru care propunea soluții. Obișnuit fiind să cred că la noi toți se pricep la fotbal și la agricultură, am dat uitării episodul, oricăruia dintre noi i se poate întâmpla să-și închipuie că se pricepe la ceva despre care habar nu are. Ce să facem, trăim în România și asta nu ne lasă să fim altfel.
Întâmplarea a făcut însă ca, nu după mult timp, să-l întâlnesc nemijlocit, nici protejat nici încorsetat de dreptunghiul sticlei, cum îi spunem televizorului, ca să părem mai dezinvolți dacă vine vorba despre binefacerile mas media în general. L-am întâlnit chiar în spațiul în care cred că se simte cel mai bine, pe o felie din imensitatea bărăganului ialomițean, trebăluind în propria fermă. Ascultându-l, am început să pricep că între noi și televiziune e mereu o distanță pe care numai contactul direct cu realitatea o poate desființa.Tânărul acesta are niște idei atât de mature și atât de convingător și le susține, că mă face să cred într-o agricultură cu adevărat performantă și la noi. Îl preocupă programul național de dezvoltare rurală actual, retehnologizarea ca pârghie fundamentală a reușitei și, ca președinte al Federației Naționale PRO AGRO, cultivarea progresului în agricultură, cum inspirat scrie pe fruntea unei broșuri de promovare. Broșură din care se înțelege clar că Federația amintită este o entitate cu ambiții urieșești, dătătoare de speranțe cum nu mi-aș fi imaginat.
Ascultându-i vorbele bine cumpătate, l-am și văzut cu câtă dragoste privește animalele, pământul, natura în general. Uitați, mi-a arătat spre creștetul unui stâlp pe care trona un cuib de berze. Anul trecut, o vijelie l-a distrus, în primăvara asta au construit altul și deja au pui…
Am vrut să-l laud puțin pe el, absolventul de drept îndrăgostit iremediabil de agricultură, că nu doar face atâtea chestii aparte, ci știe să și învețe de la natură. Sunt doar un atipic de Chiselet, nimic mai mult, m-a oprit modest.
Mi-am luat la revedere plecând cu o tonă de gânduri optimiste. Emil Dumitru, tânărul asupra căruia mă înșelasem privind doar la televizor, crede în viitorul agriculturii, în viitorul acestei țări. Și crede cu o încrâncenare care mă bucură grozav, de parcă mi-ar face cadou propria tinerețe.

Firiță Carp / UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *