Sechestrați în bule/ Acad. Gheorghe Păun

Recunosc, titlul este puțin „comercial”, înșelător din mai multe puncte de vedere. L-am ales pentru a aminti de „sechestrarea în prezent”, despre care vorbeam în luna noiembrie și care este una dintre consecințele fenomenului discutat acum – fără a avea o corespondență/ cauzalitate „unu la unu” între cele două. Într-adevăr, captivitatea într-o bulă are și alte urmări, iar recluziunea în prezent are și alte surse. Apoi, formularea sugerează un agent „sechestrator”, ceea ce nu este neapărat adevărat în cazul „bulelor” în care fiecare dintre noi este plasat. Bulele sunt inevitabile, inerente, ubicue, perene. Terminologia este nouă, devenită chiar populară de când cu „bula Facebook”, dar fenomenul face parte din gramatica lumii.
În primul rând, orice grup, profesional sau legat de hobby-uri, club, asociație, „gașcă” de prieteni poate fi considerat o bulă – numai că acestea sunt de mici dimensiuni, în interiorul lor nu circulă un număr de mesaje comparabil cu cel făcut posibil de internet sau de „rețelele de socializare” și, detaliu important, sunt puțin vulnerabile la intruși cu eventuale intenții manipulatoare.
O altă explicație ține de combinatorică, dacă vreți, chiar de matematică: suntem „clasificabili” prin simplul fapt că dacă avem un număr de obiecte, descrise de un număr de caracteristici, fiecare cu un număr de valori, dacă numărul de obiecte crește, la un moment dat (depinde acest moment de numărul de caracteristici luate în seamă și de numărul de valori ale fiecărei caracteristici) vor apărea similarități, obiecte indiscernabile, clase de obiecte asemănătoare – deci bule. Profile-tip.
Acesta este nivelul, să-i zicem, structural-obiectiv-intrinsec. La nivel socio- cultural modern lucrurile sunt mult mai complicate, pentru că oamenii pot fi clasificați ușor și în funcție de educație, pasiuni, deprinderi, opțiuni politice, informație, iar aceasta de pe urmă poate să fie interceptată (mai mult sau mai puțin ilegal) sau furnizată. Furnizată de bunăvoie, de regulă neconștient, sau selectată „obiectiv”, de programe dedicate acestui scop. O persoană ocupată (și ce tânăr „din ziua de azi” nu este ocupat, prins între serviciu, familie, viața într-un oraș mare?), cu pagină pe o „rețea de socializare”, va ajunge inevitabil într-o bulă de „prieteni”, definiți astfel pe baza like- urilor reciproce, a preocupărilor comune, a prietenilor comuni (prietenia nu este tranzitivă, dar tranzitivitatea prieteniei este plauzibilă), încât la un moment dat grupul devine referință, sursă de păreri, justificare a opțiunilor. Grupul devine autosuficient. De aici până la exclusivism pasul e mic, la fel până la extremism-fanatism, într-un înțeles general, dar și cu manifestări concrete. Verbale, comportamentale, electorale. (O glumă cu tâlc: unii oameni își îngustează pas cu pas orizontul, până-l reduc la un punct, și atunci acela devine punctul lor de vedere…) Se intră chiar într-un cerc (vicios): lipsa de timp și energie limitează posibilitatea de informare, apare abandonarea în bulă, iar autosuficiența bulei restrânge drastic și deformează informarea ulterioară. Un proces inconștient, deci cu atât mai puternic-tiranic.
Clasele de persoane similare se formează de la sine, bulele specifice „rețelelor de socializare” (se mai numesc, sugestiv, și camere-ecou), de asemenea. Cunoscându-le, ele pot fi însă folosite. Pentru marketing de toate felurile, de la cel comercial la cel politic. Ceea ce se și face, de multă vreme, ba chiar la vedere. Marketingul comercial este mai bine reglat, legislația celui politic este la început, de aici și scandalurile pe care le vedem periodic – și care sunt mai totdeauna întrepătrunse cu acțiuni de influențare a bulelor. În acest punct intervin influencerii. Dați-mi voie să folosesc acest barbarism, în speranța că așa va rămâne… Ajunge unul, priceput și activ, la o bulă, pentru a o contamina cu opțiuni interesate. Bule au existat dintotdeauna, mai recentă este folosirea lor și cu adevărat „modernă” este manipularea lor. Scriu „manipulare”, pentru că situațiile imorale-ilegale sunt sigur mai frecvente, dar influențarea poate fi îndreptată, teoretic, și într-o direcție bună (detaliu sensibil: „bună” din ce punct de vedere, al cui?).
Evident, se pot face multe legături, mai teoretice unele, mai practice altele: cu nevoia de apartenență inventariată de Maslow în piramida sa a nevoilor umane (cu cât mai slabă o personalitate, cu atât mai fidelă grupului); cu zgomotul politicianist, obsesie a mass-mediei, care extinde bolnăvicios competiția electorală la întreaga comportare socială (Simone Weil a spus-o); cu oengismul transnațional, adesea coordonat de interese obscure, dar militând pentru inocent formulate cauze globale, multe ținând de mai peste tot contestata, dar încă activa corectitudine politică și de alte progresisme care compromit termenul de progres; cu moda haștagistă, găselniță snoabă și tâmpă, trecătoare și frivolă ca orice modă; cu condamnabila (în istorie, criminală adesea) împărțire a lumii între Noi și Ceilalți, separare facilitată acum și de segregarea digitală, defavorabilă mai vârstnicilor, deveniți „analfabeți/imigranți digitali”… Și încă altele.
Mă aștept ca un haștagist deștept să puncteze triumfător: păi, textul de față nu este menit unei bule, a cititorilor revistei?… Sper ca măcar unul să întrebe – aș putea atunci să-l contrazic, dându-l chiar pe el de contraexemplu… Și insistând că textul se adresează tuturor captivilor, oricare le-ar fi bula… Mai ales lor.
Despre autor

Articole asemănătoare

  1. Toma Pirau Reply

    Cele relatate in material aduc izbitor cele ce se regasesc in cartea lui Richard Brodie intitulata „Virusul mintii”.Doar ca „memele” sunt inlocuite cu „bulele”…Sper sa fie o simpla coincidenta de idei…

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.