Un har ca nealtul

Zilele acestea se rotunjește un an de când, sub corola încăpătoare a lui Cronos, s-a făcut primul pas. Era la Pitești, membrii filialei locale a UZPR și reprezentanți ai conducerii centrale a breslei gazetărești pășeau împreună, pe același covor alb al iernii ce fusese generoasă, covor înnobilat de puritatea și înflăcărarea intențiilor care i-au unit.
A fost însămânțarea dintâi, în solul fertil al gazetăriei, a unei idei ce se născuse, ca o bucurie a luminii supunând întunericul, într-o dimineață sau poate într-o seară, nu mai contează când, cum și unde, important este că s-a întâmplat, anonimatul izbânzilor deschide mereu o nișă satisfacțiilor mari. Cert este că focul gândurilor și preocupărilor jurnaliștilor doritori de a face nu a ars zadarnic. El, acest foc, a zămislit sămânța de aur a unei speranțe ce avea să prindă rădăcini și să se înfiripe în trunchiul tot mai viguros al creativității. A fost prima întâlnire desfășurată sub genericul ,,Convorbiri jurnalistice”, cea dătătoare de ton dintr-o serie amplă destinată cunoașterii și comunicării, edificării și solidarizării breslei. A fost, dacă vreți, scânteia pentru focul căruia nu-i mai lipsea nimic pentru a se aprinde. De pe înălțimea unor bogate tradiții publicistice, se dăduse startul unui adevărat maraton al coeziunii și consolidării, al afirmării crescânde a jurnalismului ca entitate de utilitate publică tot mai vizibilă. O clocotitoare și acaparatoare voință de a izvodi și înălța, o dragoste împletindu-se perpetuu din șuvițele prețuirii și respectului față de ceilalți și față de profesie, o dragoste izvorândă din nesecată pasiune și determinare exemplară a nutrit și alimentează cu neobosită râvnă acest întreg eșafodaj al înălțării jurnalistice. De atunci, pe parcursul întregului an, dinspre Carpații dăruirii către câmpiile bucuriei de a zidi împreună, aceste întâlniri s-au desfășurat, sub aura geniului eminescian, în București și aproape în toate filialele UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA, într-o curgere ce a învins inerții și asperități întâmplătoare, acoperind cu frumosul lor orice încercare de a le  urâți, de a știrbi bucuria comuniunii, indiferent de unde ar fi venit.
Poate ar trebui să spun ce înseamnă aceste întâlniri pentru jurnalismul de azi, dar cunoscătorii știu mai bine ca mine, ceilalți pot afla.
Ce ar fi de subliniat este că sufletul acestor întâlniri a fost și rămâne, desigur, echipa.
Echipa este întotdeauna garanta reușitelor, fapt demonstrat și de coeziunea tot mai puternică a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
Iar șansa de a avea în fruntea echipei un riguros, sensibil și atent lider, un luptător pe tărâmul frumosului, ca trăsătură esențială a omenescului, un om adevărat de talia lui DORU DINU GLĂVAN, care, între altele, are și defectul de a risipi lacrimi când te aștepți mai puțin, cred că ține de Divinitate!
Firiță Carp / UZPR
Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.