default-logo

Profil de scriitor, jurnalist și promotor cultural: Florian Copcea

  1. Există în Cetatea Severinului – ca să-i zicem așa municipiului Drobeta Turnu-Severin de la Dunăre, cu o vechime de peste două milenii – o grupare de scriitori și jurnaliști, dintre care se evidențiază cu prioritate dl FLORIAN COPCEA(n. 28 iunie 1952, Valea Copcii, com. Şimian, Mehedinţi), membru al Uniunii Scriitorilor dar și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Privindu-i bibliografia, poți unor constata că ai de a face în primul rând cu un erudit, istoric și critic literar, dar și cu un promotor cultural în spațiul transfrontalier al Mehedințiului. Bun cunoscător al limbii sârbe și colaborator la cunoscutele reviste „Lumina” de la Pancevo și „Logos” de la Novi Sad, dl Florian Copcea a scris mai multe lucrări privind aspecte din viața și cultura românilor din Banatul sârbesc, precum culegerea de articole Pierduți în istorie (2020), ce ar trebui de urgență să stea în atenția Guvernului României, în special al Ministerului Românilor de Pretutindeni. Să precizăm că articolele respective, scrise cu talent și aplomb critic, au fost publicate vreme de vreo trei ani (2017-2019) în ziarul de limbă română „Libertatea” din Panciova. Este, de fapt, continuarea unui demers gazetăresc, dacă avem în vedere culegerea anterioară, „Avatarurile românilor din Serbi (Editura Libertatea, Panciova, 2016), înmănunchind articolele publicate în același hebdomadar, de-a lungul anilor 2014-2016.

Foarte bun analist al problematicii multiple și diverse cu care s-au confruntat și încă se confruntă comunitatea românilor din Banatul sârbesc și din Valea Timocului, ilustrând o conștiință de curat și militant românism, – căci, dincolo de relieful atât de variat al problematicii, gazetarul dovedește observație penetrantă, spirit lucid, ba chiar spirit critic lipsit de partizanat și aplicat la varii aspecte din istoria, cultura, literatura și spiritualitatea românilor din Voivodina, – criticul și istoricul literar Florian Copcea a adus la cunoștința opiniei publice românești și factorilor noștri politici drama unei comunități rămasă în afara granițelor după Marea Unire (Tratatul de la Trianon, Versailles – 4 iunie 1920), dar și istoria vitregă pe care bănățenii scindați au trăit-o în afara Patriei de origine, rămânând deopotrivă expuși atât constrângerilor prin anexarea Banatului de Răsărit de către regatul sârb cât și indiferenței politicianiste cu care comunitatea respectivă a fost (și încă este) tratată de Statul Român.

Dovedind, așadar, un fervent spirit de solidaritate cu comunitatea românilor din Serbia, oriunde s-ar afla aceasta, dl Florian Copcea a militat cu atâta generozitate și evidentă dezinteresare pentru drepturile acestei comunități, pentru mai buna și dreapta prețuire a valorilor și profilului identitar, pentru discernământ în evidențierea acțiunilor și meritelor și nu prin răsturnarea scării de valori sociale și culturale, de care nu sunt străine nici oficialitățile de la București atunci când tot felul de indivizi și organizații se erijează în „reprezentanți” ai comunității românilor din Serbia („asociaţii aşa-zise culturale româneşti în Serbia de Nord-Est care au mulţi chibiţi în capitala de pe Dâmboviţa” – v. tableta Cârtițele, 11 februarie 2017). Însuși titlul culegerii de articole Pierduți în istorie… este unul incitant, „rechizitorial” și de cauză solidară cu cei „de dincolo de istorie” („români fără de țară”), față de care gazetarul nu disperă, dimpotrivă, își exprimă convingerea că viitorul va fi de partea lor, dar nu așteptându-l într-o pasivitate incriminantă ci militând pe toate căile pentru răzbirea adevărului, valorilor adevărate, spiritului identitar.

Astfel de adevăruri sunt nu numai foarte crude pentru românii din Serbia și destul de rechizitoriale pentru o anumită acțiune diplomatic-guvernamentală, dar ele constituie și „degetul pus pe rană” întru tămăduirea acesteia – sub acest aspect dl Florian Copcea rostește răspicat „adevărul care doare”, de unde spiritul său combatant și foarte incisiv în „tămăduirea” unei cauze comunitare, a românilor „pierduți în istorie” din spațiul ex-iugoslav.

  1. Recenzând lucrarea istoriografică de sinteză O istorie a liricii românești din Serbia (Editura Academiei Române, București – Casa de Presă și Editură „Libertatea”, Pančevo, 2018), subliniasem cu toată convingerea și cu argumente indimenticabile că dl Florian Copcea este un foarte bun cunoscător al vieții românilor din Serbia, în toate domeniile (multietnicism, plurilingvism, multiculturalism). Mai mult chiar, istoricul și criticul literar severinean – după cum atestă atât lucrările publicate cât și angajarea în activități transfrontaliere de real impact – , făcând dovada unui luminat și generos profesionalism, militează pentru completarea tabloului general al literaturii române cu valori infranșisabile din spațiul ex-iugoslav.

Numai de-am aminti lucrările editate în anii din urmă (Scriitori români din Serbia, Lexiconul poeţilor români din Serbia, Scurtă istorie a poeziei româneşti din Voivodina, Biserica românilor din Serbia de nord – est, Istoriografia românilor din Serbia de nord – est, Timoc. Dicţionar de evenimente, O istorie a liricii româneşti din Serbia ș.a.), la care am adăuga serialele de tablete publicate ani de-a rândul (2014-2019) în hebdomadarul „Libertatea” al românilor din Voivodina (Avatarurile românilor din Serbia, Editura Libertatea, Panciova, 2016; Pierduți în istorie, Editura Hoffman, Caracal, 2020), și tot am realiza că avem a face cu unul din puținii scriitori români de azi devotat cauzei fraților noștri din spațiul ex-iugoslav, îndeosebi culturii și spiritualității românilor din Banatul sârbesc.

„Nimeni din afara comunității minoritarului român – preciza prefațatorul Nicolae Ciobanu, cunoscut poet din Voivodina- nu ne-a înțeles mai bine și nimeni nu s-a dăruit, continuu, prin scris, cu mai multă sinceritate și devotament cauzei românilor din Serbia precum a făcut-o domnul Florian Copcea, prin acțiunile sale de promovare, de a spulbera întunericul de prin cotloanele cunoașterii, de a ne fi alături…”

În paralel cu acest demers militant vizând istoria etniei și viața ei social-culturală în concretețea unor varii aspecte, dl Fl. Copcea s-a dovedit solidar cu aspirațiile și interesele scriitorilor de limbă română din Serbia, oferindu-le sprijin și promovându-i atât cât a putut (chiar recent are în pregătire volumul de poeme al unui confrate-medic foarte talentat din Cladova, căruia subsemnatul am fost solicitat să-i scriu prefața). Mai mult chiar, a editat lucrări importante (sinteze de istorie literară, dicționare, studii monografice etc.), cinstind în acest fel cultura și literatura de limbă română de ieri și mai ales de azi din Serbia („Scurtă istorie a poeziei românești din Voivodina”, 2002; „Scriitori români din Serbia”, 2014; „Lexiconul poeților români din Serbia”, 2016; „VIRGINIA POPOVICI sau «paralaxele» criticii românești din Serbia”, 2020; „Repere literare. Ipostaze și paradigme ale literaturii române” /parțial, 2020 ș.a.), până la mai recentul „Dicționar al limbii române din Serbia de Sud-Est”, Literele A-L”, aflat în desfășurare (Editura Academiei Române, 2021), apreciat de prefațator, prof. dr. Marius Arbănași, drept „o sărbătoare a tuturor celor care rostesc și scriu limba lui Eminescu, Arghezi sau Blaga”.

Importantă este, desigur, „Istoria poeziei românești din Voivodina”, lucrare reluată în 2020 cu completările la zi sub titlul mai larg  O istorie a liricii românești din Serbia(Editura Academiei Române – București și Casa de Presă și Editură „Libertatea” din Pančevo). Prin acest proiect editorial comun, dl Florian Copcea se înscrieîntr-un demers istorico-literar care, de la Radu Flora („Literatura română din Voievodina. Panorama unui sfert de veac, 1946-1970”, 1977), până la autori din zilele noastre (Ioan Baba, Ștefan N. Popa, Costa Roșu, Vasa Barbu, Boris & Daniela Crăciun, Dan Mariana, Catinca Agache, Carmen Dărăbuș, Brândușa Juică, Virginia Popovici ș.a.) s-au dovedit buni descriptori și analiști ai fenomenului literar din Banatul sârbesc.

Este vorba de o pleiadă de critici și istorici literari care, deși vin din generații diferite, s-au aplecat cu atenția cuvenită asupra valorizării literaturii create de românii din Serbia, evocând fenomenul atât în evoluția lui periodică și specifică, din interbelic până în contemporaneitate, cât și în raport cu direcțiile evoluției literaturii din țara-mamă, într-un context mai larg, european.

Lucrarea apărută în prestigiosul parteneriat amintit beneficiază de un cuvânt înainte semnat de acad. Mihai Cimpoi, „Argumente pentru o istorie necesară și utilă”,din care reținem următoarea apreciere: „Studiul se desfășoară, cu argumente justificative și demonstrații critice aplicate, anume în acest cadru al analizei comparatiste și sincroniste, nelimitându-se așadar la relevarea influențelor exercitate din partea literaturii române (…) Portretele-sinteză sunt analizate cu consemnarea fenomenelor generale, dar și cu punerea în lumină a personalității lirice și a dimensiunilor caracteristice universului mitopo(i)etic și a mărcilor stilistice determinante. Prezentarea amplă, solid documentară și într-un limbaj critic adecvat face studiul deosebit de interesant și necesar pentru cunoașterea literaturii române din afara granițelor actuale ale României.”

Memorabilă este și inițiativa istoricului și criticului literar FLORIAN COPCEA de a edita, sub auspiciile Editurii Academiei Române, în colecția „101 de poezii”, nu mai puțin de 10 volume de poezii ale unor cunoscuți poeți români din Banatul sârbesc. Aflat în plină desfășurare, acest demers editorial este nu numai binevenit dar și real cinstitor pentru marele Tablou de valori al literaturii române, care trebuie să-și revendice deplina integralitate aducând „acasă” atât literatura din marea diasporă cât și pe cea transfrontalieră, mai mult sau mai puțin rămase în legături organice cu cultura din Patria-mamă…

Au apărut, până acum, în amintita serie editorială, antologii din poezia lui Vasko Popa, Radu Ciobanu, Slavco Almăjan, Petru Cârdu, Radu Ciobanu, Pavel Gătăianțu, Ioan Baba, Marioara Baba, realizatede Florian Copcea, care semnează deopotrivă prefețele, nota asupra edițiilor și selecția reperelor critice (în realizarea Bibliografiilor, i-a venit în ajutor scriitorul și gazetarul Nicu Ciobanu din Novi Sad).

  1. Profesorul Florian Copcea este totodată și un încercat promotor cultural prin organizarea Festivalului Transfrontalier de Literatură „Mihai Eminescu” (inițiat în 1990 de un grup de scriitori în frunte cu acad. Mihai Cimpoi), care, iată, își duce și azi, în 2022, povestea mai departe, dimpreună cu revista „Hyperion” de la Drobeta Turnu-Severin. D-sa scrie curent critică literară și o susținută activitate în domeniul cercetării literare, numele său fiind de găsit în periodice culturale din țară, dar și din Serbia ori Republica Moldova. În 2014 și-a susținut, sub coordonarea acad. Mihai Cimpoi, la Academia de Științe a Republicii Moldova, doctoratul în filologie cu tema „Ideea europeană în opera lui Mihai Eminescu”. A fost distins cu Diploma „Meritul Academic” al Academiei de Științe a Republicii Moldova (2015), dar și cu premii ale Uniunii Scriitorilor din România (1993, 1998, 2010).

L-am cunoscut pe dl Florian Copcea în cadrul ediției din ianuarie 2020 a Festivalului Transfrontalier „Mihai Eminescu”, decernându-mi-se la statuia Poetului din Herculane un premiu (diplomă&trofeu) pentru „Dicționarul monografic  MIHAI EMINESCU – Oamenii din viața lui” (Tipo Moldova, 2019, 852 p.), președintele juriului fiind acad. Mihai Cimpoi. La ediția următoare, din ianuarie 2021, tot la statuia Poetului din Herculane, am avut deosebita surpriză să-i cunosc pe Doru Dinu Glăvan și Miron Manega, președintele și respectiv vicepreședintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, invitați de onoare la acest festival, deopotrivă cu mulți invitați de peste hotare. Discuțiile, de neuitat sub toate aspectele, au continuat la Mănăstirea Sf. Ana de la Orșova (ctitoria vestitului gazetar interbelic Pamfil Șeicaru, ale cărui oseminte repatriate odihnesc sub piatra tombală din pridvor – de unde și recent-inițiatele „Premii Vasile Șeicaru”, pentru ziaristcă), unde a avut loc slujba de pomenire a Poetului național și unde s-au făcut schimburi de reviste, ziare și cărți.

Să amintim, în cadrul acestui „program” generos de valorizare transfrontalieră, și contribuția revistei „de literatură, artă, cultură și dialog european”HYPERION – revistă „de cultură și spiritualitate românească”, aflată, iată, în al patrulea an de existență și cu 27 de apariții până la sfârșitul anului 2021 -, în care întâlnim, cu proprii creații, scriitori din spațiul ex-iugoslav, precum și din Republica Moldova, precum și studii privind cultura, literatura și spiritualitatea etniei românești Dar, în primul rând, însă, revista valorifică marele potențial de valori al regiunii, aproape număr de număr fiind întâlnit numele unor scriitori severineni(unii recunoscuți, desigur, de breasla de profil a scriitorilor și ziariștilor): Marius Arbănași, Titu Dinuț, Emanuela Bușoi, Victor Rusu, Dumitru Drinceanu, Titus Vâjeu, Daniela Vîlceanu, Ana Bălănescu,  Mirela Ispășoiu, Lucreția Epuran, Eugen Dulbaba, Constantin Triță, F. Dudaș, Ileana Cătănescu, împreună cu autori de pretutindeni: Eugen Dorcescu, Șerban Codrin, Gheorghe Vidican, Vasile Morar, Delia Muntean, Zenovie Cârlugea, Adrian Muntean, Paul Aretzu, Simona Aretzu, Lucian Gruia, Virginia Popovici, Ognean Stamboliev, Mihaela Agulescu-Neumeister, Anna Eichert-Giurcă, Diana Ciugureanu, Victoria Milescu, Tudor Nedelcea, Theodor Codreanu, Aureliu Goci, Ion Iancu Vale, Ileana Roman, Tudor Rățoi și mulți alții.

Remarcabile întrunirile lunare ale „hyperioniștilor” severineni la Palatul Cultural „Teodor Costescu”, realizate în colaborare corul Kinonia al Episcopiei Severinului și Strehaei păstorită de P.S. Nicodim, prieten al tuturor creatorilor și artelor, binecuvântând de fiecare dată manifestările cultural-artistice din cadrul festivalurilor organizate de promotorul cultural Florian Copcea.

Anual se adaugă revistei „Hyperion” o „antologie realizată de dr. Florian Copcea”, cu prilejul Zilei Culturii Naționale și Festivalului Internațional de Literatură „Mihai Eminescu”. Bunăoară, la ediția a XXXII-a din 14-15 ianuarie 2022, a apărut lucrarea „De-a pururi ziua cea de azi” (Editura Hoffman, 2022, 120 p.) în care semnează critică literară, eseuri, poezie și traduceri: acad. Mihai Cimpoi, Nina Corcinschi, Florian Copcea, Zenovie Cârlugea, Ion Marin Almăjan, Delia Munteanu, Dumitru Mălin, Titu Dinuț, Vasile Morar, Marius Arbănaș, Emanuela Bușoi, Mihai Sultana Vicol, Gheorghe Vidican, Dumitru Drinceanu, Daniela Vîlceanu, Virginia Popovici, Vasile Barbu, Gheorghe Râncu-Bodrog, Anna Eichert-Giurcă, Eugen Dulbaba. În totul, un omagiu de suflet adus neuitatului nostru Eminescu de condeierii participanți la festival, în majoritate.

Avem, așadar, date suficiente pentru a evidenția profilul scriitoricesc și jurnalistic al d-lui Florian Copcea, unul dintre cei mai vrednici promotori culturali din această frumoasă parte de țară scăldată de apele Dunării și mărginită de dealurile (și munții) Gorjului și Caraș-Severinului.

Zenovie Cârlugea

22-23 februarie 2022

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*