Vernisajul unei noi expoziții la Chișinău – „București: un portret Novecento”
Muzeul Municipiului București în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Moldovei prezintă, sub genericul „Bucureşti: un portret Novecento”, o expoziție de fotografie care va fi organizată la Chișinău în cadrul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei. Expoziția, care va putea fi văzută în perioada 2 – 31 mai 2019, prezintă o călătorie prin Bucureștiul secolului XX, care dorește să arate evoluția urbană și arhitecturală a orașului. Vernisajul, la care sunt invitați să participe toți cei interesați, va fi pe data de 2 mai 2019, ora 14.00, la sediul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei (Str. 31 August 1989, nr. 121 A).
Din echipa expoziției fac parte Dr. Adrian MAJURU – Manager, Dr. Dan PÎRVULESCU – Director adjunct, Dr. Vasile OPRIŞ – Şef secţie Istorie, Ana IACOB – muzeograf și Ştefan CSAMPAI – grafică expoziţie (Muzeul Municipiului Bucureşti) precum și Dr. hab. Eugen SAVA – Director general și Drd. Mariana VASILACHE-CUROȘU – Director adjunct (Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei).
Felul în care ne dorim să trăim în prezent, și dorința noastră de a avea o locuință ideală, datorează mult secolului XX, realizărilor sau experimentelor eșuate care au avut loc pe parcursul ultimilor 100 de ani. Proiectul de față își propune să cartografieze geografiile umane ale secolului XX, iar “hărțile” care se suprapun nu aparțin exclusiv trecutului, ci mai ales unui prezent în desfășurare, care încearcă să definească o posibilă prognoză pentru un termen mediu.
„Oraşul este asemenea unui organism viu. Şi s-a născut astfel deoarece noi l-am construit să semene vieţii noastre, dar să o și modifice în final. Oraşul a fost de la bun început instrumentul social, cultural, economic şi politic prin care noi am experimentat în decursul mileniilor moduri de locuire, modalităţi de socializare, proiecţii ale confruntărilor şi ale tranzacţiilor, toate puse în serviciul dorinţei pentru confort în viaţa de zi cu zi. Şi această viaţă de zi cu zi a impus, în decursul etapelor istorice, tipologia cererilor care au modelat periodic oferta. Este vorba, în fapt, de un adevărat lanţ trofic. Nu putem spune că am pierdut ceva noi, cei de astăzi, spre deosebire de părinţii sau bunicii noştri de acum 80 sau 100 de ani. Observăm însă imagini care diferă, pornind de la detalii vestimentare la peisajul străzii. Diferenţa este dată numai de schimbări care s-au petrecut în sfera trăsăturilor sufleteşti. Resortul interior este, în cele din urmă, punctul de plecare către schimbarea tuturor lucrurilor. Atât în viaţa noastră, cât şi în viaţa de zi cu zi.
Oamenii de pe stradă reprezintă un barometru de civilizație urbană. Ceea ce ei sunt prin atitudine, vestimentație, rigori și mai ales ceea ce ei consumă cu fiecare zi sau cu fiecare vârstă. Omul orașului are însă o viață de acasă diferențiată de un calendar profesional și cultural, la rândul său mereu îmbogățit și diversificat prin acumulare și multiplicare. Povestea Lui și povestea Ei, de la 1900 la anii 2000, de la străbunic la strănepot, nu are un precedent consistent în istoriografia românească. Istoria locuirii, spațiul casei, accesoriile zonelor casnice, au povestea lor. Dar există și axa unui timp orizontal, aceea a vârstelor care se tot repetă cu fiecare generație: copilărie, adolescență, maturitate și bătrânețe. Cum arătau chipurile acestor vârste de la 1900 la anii 2000 reprezintă o provocare antropologică, iar Bucureștiul poate fi un interesant studiu de caz pentru istoria culturală a României.
Oraşele sunt în continuă mişcare. Bucureştiul este un oraş care trăieşte ambivalent. A avut şi foarte mult de suferit, dar a ştiut întotdeauna să-şi recâştige liniştea și bucuria de a trăi. Bucureştiul este oraşul vitezelor simultan diferite, este un oraş al spaţiilor culturale diferite, dintr-un început. Pentru că Bucureştiul a fost întotdeauna un oraş deschis, accesibil, primitor cu toţi aceia care se aflau în căutarea unei patrii noi. Bucureştiul a fost şi continuă să fie patria multor oameni veniţi din zone culturale variate. Şi prezenţa acestor oameni, a dorinţei lor de a trăi altfel decât acasă, a făcut din Bucureşti un oraş cosmopolit.
Această călătorie prin secolul XX nu-şi propune numai să detalieze evoluţia societății urbane, ci să arate, în linii generale, câteva modificări de comportament, mod de viață, preocupări, chiar tipul de locuire şi ambientare interioară.
Noi, cei de astăzi, cu felul în care dorim să locuim precum şi aspiraţia fiecăruia pentru locuinţa ideală suntem, cu toate aceste repere, tributari secolului XX, reuşitelor sau experimentelor eşuate, care s-au produs în ultima sută de ani” – Dr. Adrian MAJURU.