La Maltezi, pe domeniul Ciocea, dimineața asta parcă ar fi o poezie de Pessoa. La fel de inefabilă este lumina care curge spre împlinirea zilei. Corcoduși, cireși, caiși, pruni parcă se miră încă de vâlvătăile focului de tabără de aseară, care abia spre zori și-a ascuns vigoarea în urmele unor tăciuni. Iarba înaltă, necosită emană în aerul pur al dimineții arome puternice, cea mai puternică fiind aceea a pelinului strivit de pașii trecând prin poezia serii. Încă din pragul serii, am plutit printre corurile de greieri, cu repertoriul lor cunoscut și totuși enigmatic de fiecare dată, și mi-am amintit de Pessoa. De fapt, de Pessoa îmi amintise un apel telefonic primit mai devreme cu câteva ceasuri. O voce de departe m-a trimis în timp, înapoi.
Eram, cinci-șase ani au zburdat de atunci prin coclaurile de întâmplări ale vieții, la o expoziție inedită, găzduită fiind de Palatul Șuțu din București. Se auzise că o doctoriță care profesa ireproșabil la Paris, dar plecase din România cu mult, mult timp în urmă, își descoperise de câțiva ani o pasiune arzătoare pentru pictură. Într-adevăr, tablourile erau impunătoare, multe și ca dimensiuni fizice, dar toate aveau o semeție cromatică și componistică de înaltă artă. În cuvântul deschizător, Ana Blandiana subliniase cu eleganță originalitatea artistei. Am zăbovit îndelung, trecând prin fața fiecărei pânze, revenind și căutând dincolo de culoare și de arhitectura proprie fiecărui cadru. Mi se părea că ele, tablourile, nu se lasă suficient 
privite, parcă ele priveau și căutau să descifreze privitorul, nu invers, cum este obișnuința.
Către final, m-am îndreptat spre pictorița-doctor să o felicit și să-i explic ceea ce nu prea puteam să-mi explic nici mie. Poate de aceea am apelat la inegalabilul lusitan, Fernando Pessoa. A, Pessoa, s-a arătat încântată artista și peste lumina ochilor limpezi s-a adăugat o lumină și mai strălucitoare. E preferatul meu, a mai zis și de atunci Pessoa a așezat între noi fundamentul unei prietenii care mă onorează enorm.
Așadar, ieri m-a sunat prietena Marina Musset, doctorița-pictoriță despre care v-am povestit, și mi-a spus că este în București. M-a invitat să ne vedem diseară, cu încă vreo câțiva prieteni, întru bucuriile sufletului. Desigur, e invitat și Pessoa, am convingerea că ne reîntâlnim, sigur ne vom întâlni.
Firiță Carp / UZPR