default-logo

Pelerinajul duhului Voievodului împărțit între două morminte

Ți-am scris scrisoare, Mihai… așa a început totul, ca-n vremea ta când tu, Voievodule scriai scrisori împăratului Rudolf al II-lea, sau către Papa Clement al VIII-lea, sau către Țarul Rus.

Mi-ai dat de veste parcă de-al tău duh ce sfințește rătăcitor prin secole că vrei să știi de noi, și vrei să afli cum te mai văd românii după vreo patru bobi zăbavă ce tocmai se împliniră de când se-nghesuiau dușmanii să te trădeze, să te stingă!

E ziua ta, Mihai…azi, 27 Mai!

A devenit Zi Națională prin lupta celor lăsați de tine să-ți fie căpitani credincioși. Scriitorul și ziaristul Laurian Stănchescu s-a tot zbătut, cu părți din el vremelnic, să vă redea lumina ce ne-a luminat pe noi, românii … când ați trecut prin vremuri și ați făcut să fim ceea ce suntem! Nu e doar căpitanul tău cel credincios, Mihai… nu e, căci Eroi trimiși de Domnul pe astă glie sfântă mai sunt! Laurian Stănchescu este și-al Crăișorului Munților, Avram Iancu căpitan, dar și al Ecaterinei, și-al lui Tudor, și-al eroilor împărțiți pe roate Horea, Cloșca și Crișan. Am pus de-o parte halebarda, Mihai…iar caii nu se mai frâng în lupte. Scrisori cum scriai tu împăraților, sau papei, sau reginelor nu prea ajung, dar noi tot scriem. Laurian Stănchescu a primit dezlegare prin Decrete Prezidențiale, așa se numesc acum, Mihai…să te cinstim cum se cuvine.

Mai știi tu Cetatea Turnul Croitorilor clădită pavăză de piatră încă din 1475 din Cluj-Napoca? Acolo te-am cinstit Voievodule, a fost și căpitanul tău, Baba Novac la poale de cetate ce parcă își înfige vârful inimii în Raiurile voastre!

A fost înălțător, a fost voievodal, ca tine, Mihai! Le-am povestit cu voce sugrumată de emoție despre al nostru hrisov domnesc, Scrisori către Raiuri Mihai Viteazul. Au fost prezenți doar cei trimiși de tine, cei care-ți știu măreția, și locul în Istorie. Acum, după ceva vreme, avem un Parlament European de unde și-a rupt timp trimisa noastră, stimata doamnă Maria Grapini să vină să te celebreze! Le dă de veste despre români și portul popular, ne face cinste mare acolo, la Bruxelles, se luptă cu aceeași voință cu care ai făcut-o tu, Mihai…să pună Țara Sfântă la locul ei pe hartă. A venit la lansarea către Raiuri a Scrisorii tale, apoi la poale de monument din centrul Clujului, pentru că da, Voievodule: parcă această inimă a Ardealului s-a așezat cuminte la poale de Mihai. Ai o statuie mândră, semeață și atotvizionară comparabilă doar cu diplomația ta!

Au fost alături oameni de litere, istorici sau reprezentanți ai eroilor ce ți-au continuat lupta întru înfăptuirea Marii Uniri ce-avea să vie! Domnul Gheorghe Funar te-a preamărit, și mulți români cu știință sau doar ca să te afle, au ascultat crâmpeie din vitejia ta!

În chiar ziua de 27 mai, Zi Națională Mihai Viteazul, ai fost cinstit cu pomenire sfântă de cei mai Înalți slujitori ai Creștinătății aduse de tine în Ardeal. Mitropolitul Andrei Andreicuț s-a plecat în fața luptei tale întru Domnul, iar Oficialitățile locale conduse de Voievodul contemporan cu noi al Clujului, Emil Boc, ți-au ridicat drapelul, în semn de înaltă prețuire. S-a înconjurat de căpitani de încredere și mare valoare domnul Primar de Cluj: îi stă alături prea bunul scriitor și istoric Ionuț Țene, mare logofăt întru cinstirea Românismului. Ceremonialul a fost maiestuos, ajungând aproape de dimensiunea ta, Mihai.

A fost alături de tine Mihai și doamna parlamentar și slujitor al tău, doamna Natalia Intotero, prin a cărui voință s-a transformat în lege vrerea de suflet a inițiatorului proiectului parlamentar, Laurian Stănchescu,” Mihai Viteazul Erou și Martir al Națiunii Române!”

Ne-ai dat soare suflând norii, și semn de îngăduință ne-ai dat!

Ne-am desprins greu de Cluj, dar Duhul tău ne chema spre locul trădării, spre Câmpia de la Turda. Descurajați ușor drumuri închise, blocate, de colbul ca de copitele de cai ridicat, nu am cedat, am mers goliți de sânge, cu suflet sfâșiat spre locul de trădare străjuit acum de Mănăstirea Mihai Viteazul. Sfredelitoare și rece privire ai, Mihai! Măicuțele ce-ți poartă doliul și grija neîncetat s-au arătat fără de chip și timp. Lacrimile mele ți-au aprins candele, trei…câte Principate ai unit tu, Mihai. Pe cele trei laturi ce-ajung până în Raiuri, am pus câte-o scânteie…să-ți fie Veșnică Lumină! Am spus o rugăciune, sperând să nu se împlinească…”Nu ne ierta, Mihai…nu ne ierta până nu te-om reîntregi, Întregitorule!”

Ai primit ruga și lumina, dar ne-ai arătat mânia cu care ai plecat: ne-ai condus pe valuri de noroi, cu fulgere și tunete, cu torente ce aduceau glia pe drumul țării până la Alba-Iulia.

Pelerinajul Duhului tău, Mihai avea s-ajungă în cetatea bimilenară Alba-Iulia ,după pohta ce-ai pohtit!

Aici ai făcut lumină din nou, ai alungat prăpădul și i-ai chemat pe toți.

Ei, noi…am răspuns, cum altfel?

Slujitorii peste vremi ai Voievodului ți-au dat Onorul, curatele Fețe Bisericești ale Mitropoliei Alba Iulia, prin vocea dumnezeiască a Protopopului Teofil Slevaș ți-au înălțat Slujbă de pomenire, gradați întru Armata Română ți-au descris vitejia, mai marii orașului în frunte cu primarul patriot și vizionar… Gabriel Codru Pleșa, au făcut din 27 mai Zi Națională, Asociații Istorice și-au dat mâna pentru cinstirea, și închinăciune ta, Mihai Vodă Viteazul!

Plecăciune cu sufletul, Mihai Viteazul!

Pelerinajul Duhul Voievodului a purces întru reîntrupare și canonizare!

Să nu ne ierți, Mihai până nu ți-om face dreptate…să nu ne ierți!

Mădălina Fărcaș / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.