default-logo

Eseu Ne(timpului) din Timp. Ce-aș fi spus, dacă…

         Motto: „Timpul nu poate fi împachetat, să îi pui fundiță și să îl lași apoi sub Pomul de Crăciun. Timpul nu poate fi dat. El trebuie împărțit cu ceilalți” (Cecelia Aherm, Dublin, Irlanda).

Dacă suntem sau nu o colecție de momente de timp, am să încerc să răspund cu un leit- motiv care va însoți acest eseu evocativ și anume „Ce-aș fi spus dacă…”

Așadar… dacă nu era toamna unei zile cu nori urcători, ca pentru o ultimă rugare aș fi preferat albul! Deși nici iarna nu-mi place! Are giulgi de fulgi! Și, când ne pleacă Domnul Timp, totul e alb! Prapori, hlamide, batiste, lumini! Până și vulcanul alb irumpe acel halou la fel ca și floarea de cireș la care sebișanul poet, Mihai Beniuc, se ruga („În drumul lui către Înalt”).

Ce-aș fi spus dacă… nu aș fi știut că „lumea nu este decât un pustiu” (Fr. Bacon) și Cerul nu ar fi primit stele? Nu știu cât a cerut Doru Dinu Petru Glăvan retras în curata, dar esențiala sa  existență, dar și în cumințenia și civilizata să generozitate.

Ce-aș fi spus dacă… nu aș fi știut că lumea cu adevărat e cea a esențelor și a dăruirii!  Nu știu cât a cerut, dar știu cât a dăruit  Doru Dinu Petru Glăvan! Pentru că, odată , din (Ne)timpul său s-a îndurat să-mi asculte un grăunte din timpul mei! În puținele dăti, așadar, la ore aleatoriu alese, i-am cerut să asculte colecția mea de povești, deloc acre, ci aniversare ori anotimpurale și mai apoi am primit feedback!

Ce-aș fi spus dacă… vorbele sale șoptite despre Prietenie (pentru că liriza scriind și recitând) nu semănau a adevărate Poeme, doar de el știute!

Nu am vorbit de multe ori față în față, dar se făcea că sunt în fața unui Pom cu poame din care, în surdină, îmi cădea, câte una, molcom, în poala sufletului!

Așa doream să mă apropii, ci modestia și stângăcia cuvintelor în fața unui om, doar din spatele emoțiilor!

Ce-aș fi spus dacă… nuanța sensibilității sale nu o purta în valiza plecărilor-veniri și la Arad cu atâta tandrețe și măsură a încurajărilor? Deși părea un om al tăcerilor de catifea, impresiona prin disponibilitatea de a purta pe umeri, ca pe un manșon, timpul întrevederilor!

Ce-aș fi spus dacă… nu îi era timpul acel Modus-vivendi care inspira bonomia ființei sale, umane și omenoase de o căldură de jad!

Dorința scurtă de a asculta, pentru că NeTimpul îi persecuta și îi decroșeta Rozeta momentelor, îi era personală și particulară!

Ce-aș fi spus dacă… aerul de viță nobilă inspirat nu era un iz exotic, nespulberat de ultima bătaie de vânt… Consumator de presă și de vești nebun de bune se baza pe un anume Timp al său. Care nu-l certa ci îi oferea „minutul” ca un fel de open-sourcing coroborativ și relațional, neapărat asortat la papillon, butoni la manșete și microfon!

Ce-aș fi spus dacă… acum, din casta jurnaliștilor stele vor cădea și lacrimi vor seca…

Bun causeur și jovial cu priviri de lumini căzătoare, Doru Dinu Glăvan avea o expresie unlimited! A la longue…

Și, din foarte puținele întâlniri, își asorta  îmbrățișările cu un mimetism aparte! Ca o spovedanie fără preot!

Acum, din fortăreața sa fără de lumină, la imperativul-vocativ, se impune o altă stare!

Update!

Ce-aș fi spus dacă… Etica sa aparte nu era molipsitoare? Cât un reper, cât un Set de Majore Modele… pentru un Alt Timp! Alegoric! Cât un (eventual) Manual de Jurnalistică! Cât o Monedă, dacă vreți, de schimb!

Ce-aș fi spus dacă… La Ceasul Marii Sale Treceri, tăcerile noastre să ne fie cât reflecții interioare de amintiri dintr-un alt Netimp! Prezentul continuu ca o mărturie a harului său inconfundabil.

Ce-aș fi spus dacă… „Prezentul este acel timp în care timpul  atinge eternitatea” (C. S. Levis).

Ce-aș fi spus dacă… Acum, conceput a fi un Construct aș numi timpul de acum simplu: Doru Dinu Petru Glăvan! Sau Apostol!

Ce-aș fi spus dacă… timpul lui Doru Dinu Glăvan este, acum, Eternitate?…

Florica R. Cândea/ UZPR /Filiala Arad

 

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Posted On 04 aug. 2022
, By

Lasă un răspuns

*