default-logo

CU ISTORICUL DR. MILAN MICIĆ DIN NOVI SAD despre relațiile de prietenie sârbo-române 

Poporul sârb și poporul român au numeroase legături multilaterale de prietenie de-a lungul istoriei. Banatul este punctul de întâlnire și de interferențe al celor două popoare și de aceea trebuie să fie obiectul unor analize și cercetări minuțioase în marea temă a relațiilor istorice româno-sârbe.

Istoricul dr. MIlan Micić din Novi Sad a crescut în satul Vojvoda Stepa din Banat, care a fost înființat în anul 1922, pe un loc unde niciodată nu a existat localitate. În acest nou sat s-au stabilit veteranii de război-voluntari, foști cetățeni austro-ungari din toate părțile noului stat iugoslav. Printre aceștia a fost și bunicul meu, Jovan, care a venit pe Frontul de la Salonic din America, unde se găsea la muncă, iar de origine era din Banija, Croația. Originea și locul unde a crescut l-au îndemnat ca istoric să se ocupe de temele legate de mișcarea voluntarilor sârbi din Primul Război Mondial (1914-1918), de colonizarea interbelică a Voivodinei (1920-1941) și în general de teme legate de migrațiile istorice de pe teritoriul Voivodinei în secolele XVIII-XX. Având în vedere că este bănățean, principalul obiectiv al cercetărilor sale este Banatul. După originea mamei sale, aparține uneia dintre cele mai vechi familii din Srpski Itebej, famiilia Mrkšić. Despre arhivele din Voivodina, dr. MIlan Micić ne spune următoarele: „Rețeaua de arhive din Voivodina se îngrijește de colectarea, păstrarea, revitalizarea și prezentarea materialului arhivistic. În Banat, acest fapt este realizat de arhivele din Panciova, Biserica Albă, Zrenianin și Kikinda. Cei angajați în arhive își fac meseria într-un mod foarte profesionist și aș zice cu grijă, cu toate că lucrul lor nu este suficient de evident și de valorificat în mod adecvat. O mare problemă în ceea ce privește păstrarea materialului arhivistic sunt documentele care se păstrează în familii. Documentele private, familiale, deseori sunt expuse lipsei de grijă și de înțelegere a contemporanilor referitor la valorile pe care familia le posedă, cu toate că există și altfel de exemple. Această problemă intră într-o chestiune mult mai complexă a relației noastre față de trecut, a memoriei noastre familiale și colective, a ființei noastre istorice și culturale. În lumea contemporană există o tendință puternică de a se șterge istoria, însă aceasta cu siguranță că ar reprezenta sfârșitul civilizației noastre”. 

Dr. Milan ne spune că atât poporul român, cât și cel sârb, sunt popoare care din punct de vedere istoric au aparținut aceluiași cerc cultural-religios, care s-au intersectat reciproc, care au fost în contact apropiat și în relații de prietenie intensă de-a lungul istoriei, care pe spațiul Balcanilor și al Europei de Sud-Est a fost neobișnuit de furtunoasă și plină de diferite conflicte. Relațiile apropiate dintre cele două popoare au reprezentat rezultatul străduințelor comune de a se supraviețui pe un spațiu de conflicte istorice adânci și în același timp de a se păstra ființa lor națională, culturală și spirituală. 

„Relațiile sârbo-române în Banat le cercetez ca istoric în cadrul temelor mele referitoare la colonizarea interbelică a Banatului și în general la migrațiile din Banat. Din aspect istoriografic sunt foarte interesante relațiile dintre locuitorii noilor localități de coloniștilor din Banat și populația românească băștinașă în perioada interbelică și acestea reprezintă o parte a unei teme mult mai largi pe care o cercetez referitor la procesul de colonizare a Banatului în perioada 1920-1941, a temei relațiilor dintre populația colonizată și cea veche. În editura Uniunii Sârbilor din România în anul 2018 a ieșit de sub tipar studiul meu în limbile română și sârbă „Spre Dobrogea și înapoi – voluntarii sârbi pe frontul dobrogean în anul 1916“. Prima Divizie Sârbă de Voluntari, alcătuită de sârbi cetățeni austro-ungari, prizonieri la ruși, s-a găsit în luptele de pe frontul dobrogean, împreună cu armata română și rusă, în vara-toamna anului 1916 în luptele împotriva trupelor bulgaro-germano-turcești. Românii și sârbii au luptat atunci împreună pentru Dobrogea românească, iar despre eroismul și ținuta curajoasă a voluntarilor sârbi și azi se păstrează o memorie caldă în spațiul dobrogean. Este mișcătoare cultivarea memoriei istorice despre voluntarii sârbi în orașul dobrogean Megidia, unde există un monument ridicat în cinstea luptătorilor căzuți din cadrul Primei Divizii Sârbe de Voluntari, dar și la Constanța și în alte localități din Dobrogea. Cred că și sârbii și românii trebuie mai des să-și amintească de frăția de arme din timpul Marelui Război”. 

Despre ce lucrează în prezent, domnul dr. Milan spune că cercetează teme legate de două mari colonizări ale Voivodinei în secolul al XX-lea, organizate de către autoritățile iugoslave, însă intră tot mai adânc în procesele istorice care au dus la formarea mozaicului etnic al Voivodinei actuale. Istoria colonizărilor și a migrațiilor din secolele XVIII-XX reprezintă cheia pentru înțelegerea ființei culturale, spirituale și civilizatoare contemporane a provinciei din nordul Serbiei. 

Pentru final am ținut să îl felicit pe domnul dr. Milan pentru postul său actual de muncă, despre care ne spune urmăroarele: „A fi secretar general la „Matica srpska“, care există din anul 1826, este o mare cinste și recunoștință, însă și o mare obligație, având în vedere personalitățile culturii sârbești care au deținut această funcție în decursul istoriei”.

Adriana PETROI

 

Despre autor

Lasă un răspuns

*