Reflecțiile despre felul în care Biserica este „o duminică a sufletului şi suflet al duminicii”, precum şi rolul ei nemijlocit în menținerea identităţii noastre etnice într-o diasporă unde ispita deznaţionalizării loveşte din multiple unghiuri îşi găsesc o relevantă actualizare în istoria şi activitatea Bisericii ortodoxe române „Sf. Ap. Petru şi Pavel” din New York şi a instituţiilor ce funcţionează alături de ea, mai precis Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă, Cenaclul literar „M. Eminescu” şi revistele Lumină Lină, Symposium şi Romanian Medievalia.
Institutul
Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă pe care l-am fondat în Aprilie 1993 este o organizaţie creştină ortodoxă și educațională cu deschidere ecumenică, având ca scop promovarea valorilor române și ortodoxe, aducând astfel o contribuţie la îmbunătățirea lumii noastre contemporane, la unitatea și solidaritatea tuturor românilor din diaspora română pe de o parte, și la mai buna lor integrare în societatea prezentă, pe de altă parte. In special, Institutul are în vedere dublul fel de relaţii pe care românii le au în această țară: între ei înşişi, și între ei și americani.
Vorbind despre primul tip de relaţie, Institutul doreşte să promoveze și popularizeze valorile culturii și spiritualităţii române, să creeze noi posibilităţi și mijloace pentru educarea oamenilor și în special a tinerei generaţii în spiritul acestor valori ale religiei noastre ancestrale și tradiţiei noastre culturale. Scopul acesta are în vedere consolidarea conştiinţei și identităţii noastre naţionale și culturale împotriva pericolului marginalizării cu toate implicaţiile lui negative în societatea ultra-secularizată în care trăim astăzi.
Vorbind despre al doilea tip de relaţii, înţelegem că noi, românii, suntem o minoritate în această țară; credinţa noastră ortodoxă, teologia și tradițiile noastre nu sunt bine cunoscute aici; totuşi, acestea sunt parte fundamentală a identităţii noastre personale și etnice.
De aceea, în timp ce privim caracterul multi-cultural al societăţii noastre ca pe o binecuvântare și vedem diferenţa ca un izvor de bogăţie spirituală, și nu ca un risc și o amenințare, noi dorim să învăţăm de la alte tradiții, dar de asemenea să o mărturisim pe a noastră. In consecință, Institutul crede că ecumenismul poate fi o temelie solidă pentru o viaţă dusă împreună în libertate, respect și armonie.
Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă organizează simpozioane teologice și culturale, conferinţe și consultații, patronează Institutul de Studii Interdisciplinare în Ştiinţe Umane și Sociale (Institute of Interdisciplinary Studies in Humanities and Social Sciences) și sponsorizează lucrări de cercetare în domeniile amintite.
Din 2009, de când s-a înființat la New York filiala americană a Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR), colaborează cu această instituţie de prestigiu în organizarea evenimentelor academice.
Institutul, prin editurile sale (Addleton Academic Publishers, Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă și Lumină Lină) publică reviste și cărţi în domeniile umanistice și de ştiinţe sociale.
Cu anii, acest Institut, prin conferințele și publicațiile sale, a devenit foarte cunoscut și apreciat în țară și în America (prin el și revistele sale au fost ajutaţi în mod semnificativ chiar profesori universitari americani să fie promovați academic de la treapta de profesor asistent la cea de asociat, sau de la treapta de asociat la cea de profesor plin), atât el cât și revistele fiind unicate în întreaga diasporă de pe continentul nord-american.
În cadrul Institutului şi al parohiei organizăm anual o serie de evenimente academice. Ca o simplă enumerare, şi calendaristic vorbind, acestea sunt:
– Simpozionul anual „M. Eminescu” în ianuarie (ajuns la a 28-a ediţie)
– Simpozionul Unirii Principatelor Române, în ianuarie (ajuns la a 28-a ediţie)
– Ocazional, Ziua Unirii Basarabiei cu România (martie)
– Simpozionul anual dedicat zilei Independenței de Stat a României, Zilei Monarhiei şi zilei mamei după tradiţia americană (9-10 mai)
– Timp de aproape 20 de ani, sesiunile academice româneşti anuale de la Congresul Internaţional de Studii Medievale de la Universitatea de Vest, Kalamazoo, Michigan (luna mai)
– Ziua naţională a României, 1 decembrie
– Simpozionul anual ecumenic, teologic şi interdisciplinar în fiecare prim week-end din luna decembrie (1993-2018).
Cenaclul literar „M. Eminescu”
Iată o serie de informații despre Cenaclul literar „M. Eminescu”, acest for cultural şi educaţional care este un fel de miracol în viața spirituală a românilor americani, tribună de lansare a cărţilor scriitorilor români din România, America şi din alte ţări.
Așa cum am menționat mai înainte, am înființat Cenaclul în primăvara anului 1993, odată cu Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă și cu Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din New York. Cenaclul funcționează, la fel ca Biserica, sub egida Institutului. L-am înființat ca o continuare a celui pe care l-am organizat, între 1980 și 1983, la Lausanne, în Elveția, unde mă aflam cu o bursă de studii din partea Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Tot aici, am înființat parohia ortodoxă română „Sf. Trei Ierarhi” și revista de cultură și spiritualitate românească Adusu-mi-am aminte, din dorința de a menține și întări rolul Bisericii de promovatoare și creatoare de cultură, de participant activ la actul cultural, așa cum a făcut-o prin veacuri, dar n-a mai putut-o face în cei aproape 50 de ani ai regimului comunist. Se cunoaște, de altfel, rolul esențial și clar al Bisericii în menținerea și dezvoltarea conștiinței apartenenței etnice a celor pe care-i păstorește (mă refer aici la cazul specific al Bisericii Ortodoxe Române).
În virtutea acestor intenții, programele de început ale Cenaclului care, din 1993 și până în prezent, s-a întrunit la fiecare două săptămâni, cu excepția
vacanțelor de Crăciun, Paști și cele de vară ( doar ocazional acum în perioada de pandemie) constau în lecturi din literatura română clasică și contemporană. Textele erau propuse, fie de cei prezenți la întruniri, fie de mine.
Încă de la început, am citit în Cenaclu din propria mea poezie, încurajând și pe alții care încercau să scrie, să se producă și să citească. Unii dintre ei au evoluat semnificativ, având astăzi volume publicate, despre care s-a scris, fie în țară, fie în diaspora română. Prin ani, și alți autori cultivați în Cenaclu au devenit cunoscuți în cercurile literare din țară și din America.
Faima Cenaclului s-a răspândit deja, fiind acum frecventat de numeroși scriitori și oameni de cultură deopotrivă din țară, din America și din Canada. El a devenit, de mai mulți ani, o adevărată vatră de cultură, în jurul căreia gravitează nu numai comunitatea română din New York, ci și din alte orașe, pentru că reportajele evenimentelor de cenaclu sunt publicate într-o mare parte a presei române de peste Ocean.
Criticul și istoricul literar de incontestabil prestigiu, Aurel Sasu, când a fost aici ani de-a rândul, pentru că ne întâlnim în Cenaclu în principiu numai în zilele de vineri, a numit reuniunile noastre „întâlnirile de vineri”. S-a creat o structură și o obișnuință și în același timp, o nouă așteptare. Când se întâmplă un eveniment, de exemplu în vacanţe, când nu au loc întruniri de cenaclu, mulți îmi trimit email-uri, telefoane cu mesajul „ce facem? Când ne întâlnim?” Deci, oamenii așteaptă.
Cenaclul literar „M. Eminescu” nu este un cerc închis cu un număr limitat de membri sau cu o anumită listă de membri. El este o instituție deschisă publicului și când avem evenimente literare, lansări de carte, lecturi de poezie, prezentări tematice, vine cine dorește. În decursul acestor 28 de ani de la înființare am ținut ședințele bilunare de cenaclu pe rând în restaurante românești, mereu vinerea seara, la biserică, la mine acasă, iar frecvența a variat după timp, loc, scriitor lansat, tematică prezentată. De la un minimum 15 persoane până la un maximum de 80-100 cam aceasta a fost fluctuația frecvenței prin ani.
În prezent, pentru că trei din cele patru restaurante românești din Queens (Sunnyside) s-au închis, rămânând doar unul care, fiind singurul, este ocupat și vinerea, ținem ședințele de cenaclu la Biserică, duminică, după slujbă, în sala socială unde ne întâlnim mereu la cafea și la masă (acum în perioada de pandemie mult mai rar). Vom relua întrunirile alternativ și la mine acasă în celebrul „salonul literar”.
Efortul de a-l menține în acest fel, este uriaș, dar pasiunea e pasiune, iar bucuriile întrec eforturile. Grupul de scriitori români din New York și din alte locuri afiliat cu Cenaclul, dar și românii iubitori de literatură, nelipsiți de la ședințe, au creat o mișcare literară româno-americană demnă de luat în seamă, cu care oricând un masterand sau doctorand își poate face o teză pe această temă.
Revista Symposium este o publicație anuală în limba engleză. Apare din 1994 și include o selecție din lucrările prezentate la simpozionul (anual) ecumenic, teologic și interdisciplinar, ținut în primul week-end al fiecărui decembrie. Din 2019 revista nu mai este centrată pe tema simpozionului (care a încetat în 2018) ci cuprinde lucrări pe diverse subiecte din domeniul științelor umane.
Revista anuală Romanian Medievalia. (Thraco-Dacian and Byzantine Romanity of Eastern Europe and Asia Minor) este o publicație anuală în limba engleză. Apare din 2001. Fondată împreună cu George Alexe. Include o selecție din lucrările prezentate la Congresul Internaţional de Studii Medievale (anual) al Universității de Vest din Kalamazoo, Michigan, lucrări susținute în cadrul sesiunilor academice organizate de Theodor Damian și George Alexe (ulterior de Th. Damian). Revista și-a încetat apariția în anul 2018.
Aici la New York, în Biserică trăim româneşte, vorbim româneşte, am creat o mică Românie aşa cum în marile oraşe ale lumii există un „Little Italy” or „China Town”, sau alte grupuri identitare de felul acesta. Acest tip de creaţie ajută la integrarea în mai largul sistem în care am emigrat. Pentru că nu altcineva decât mica Românie din inima noastră şi din jurul nostru, cea pe care am creat-o, ne ajută la integrarea în sistemul mai mare, pentru că numai valorile noastre naţionale şi spirituale, practicate, ne oferă stabilitatea interioară de care avem nevoie pentru a ne integra în noul sistem. Pe de altă parte, a-ţi păstra limba, cultura, identitatea şi a ţi-o îmbogăţi masiv cu valorile noii culturi de adopţie nu poate fi decât un beneficiu.
Pr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian
(„Biserica, duminica sufletului şi sufletul duminicii” – Introducere)
(Revista UZP, nr. 26/2022)