◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

˝Scrisori către Raiuri˝ de la Editura UZP

Scriu Raiurilor! Dau de mâncare Raiurilor… a fost o urmă de gând ițit în coada ochiului mijit de inocență! Așa simt să fac de luni bune încoace, de ani, de zeci-sute de luni de-a mea efemeră trecere…

De-am scris scrisori Raiurilor până acum?

Le-am scris pe cer probabil, dar dacă nu v-ați oprit să deslușiți voi norii? Sau… de-ați uitat când ați citit?

E goana mare, e grija multă, e lupta nedreaptă câteodat’. Așa că, iată-mă, punând în scris gânduri,simțiri, trăiri, învățăminte sfinte! Schimb cerneală în tastă, în atingere; mut peliculă în descriere, dau imaginii statice suflu, și gândului cuvânt!

De am eu a aduce ceva nescris, nespus… nu cred! Că multe s-au scris, că prea mult trăite și jeluite au fost toate, dar nu știu ca cineva să le fi scris Lor… celor ce locuiesc Cerurile, celor ce dau lumină Raiurilor!

Le scriu, e dreptul meu, știind, simțind sau auzindu-Le dorința, așteptarea răbdătoare de misivă, de epistolă, de veste, de neuitat, de aducere-aminte, de plecăciune,de rugă la îndurare!

Aleg să le scriu Lor… Iancului, Pandurului Tudor,Ecaterinei, dar și lui Horea, lui Cloșca și Crișan, Viteazului Mihai, geniului pustiit de noi, al Limbii române Voievod Mihai Eminescu, și… lui Brâncuși, Titanul din Hobița! Și lui Nichita-i scriu de pot, de nu… schimb necuvântul în al său cuvânt maestru… să pot oare?

Mă dau Lor, le scriu cu mine, le scriu cu ei, le scriu scrisori… către Raiuri!

Le scriu cu Tricolor, leg busuiocu-n Tricolor și Îl trimit spre Raiuri…!

De ce haina națională a îmbrăcat Transilvania? Sau de ce Transilvania s-a îmbrăcat în port tradițional?

Pentru că fiece arbore care se-nfige ca acul în piatră e însăși lancea! Pentru că ține albastrul senin înconjurându-l, înfășându-l ca mamele pruncii! Și se continuă albastrul cerului cu galben de soare, de grâne, de floare…!

Se încheie-n cerc parcă, într-o câmpie a libertăților, a sângelui erou, a roșului victorie!

Așa văd eu culori, așa vede Domnul pictată Transilvania, în tricolor!

Și de-ar fi ca să vezi golgota transilvană de sus, sau de deasupra cumva ca ei, Eroi din Raiuri, închipui a vedea ca pe-o cămeșă națională din cea cusută în război, cu încheietură sfântă la gât, la umeri lați, la poale… cu munții Carpați – urzeală sau motiv național. Pe pieptul ei, al cămeșii, văd ape repezi și limpezi, și fânețe, și vite pașnic transhumând alene în vremuri imemoriale! Și miorițe văd, dar nu pentru a ceda, ci doar a căuta umbră de tei, de codru, cu susurul de ape a se adăpa!

 

Ce-ar fi România fără de Transilvania? Ar fi un trup făr’ de schelet parcă,făr’ de os de susținere, fără de coloană. Ar fi talpa încercată fără opincă, ar fi cerul fără grindă de brad mândru, ar fi cetatea fără de ziduri!

Pentru că atunci când Dumnezeu și-a propus Facerea Lumilor, ne-a strâns centură de Carpați semeți în mijlocel, ne-a dat falduri să valsăm danubian, ne-a pus Marea Neagră coadă de păun și… ne-a dat drumu-n lume, să nu ne pierdem în veci identitatea!

Dumnezeu însuși și-a luat identitatea de român în Grădina Maicii Domnului!

Așa văd eu, prin ochii lor, ai Eroilor Neamului, țărișoara cea sfântă pentru care și-au lăsat a curge și ultimul picurel de sânge! Așa văd eu Tărâmul Maicii Domnului ca pe cel mai vechi și valoros costum național, țesut cu lacremi de mir de măicuțele ce-și trimiteau feciorii-n lupte! Acesta să fi fost și crezul lor, al celor ce-au dat iobăgie pe Istorie rescrisă cu sânge!

Și ne-a mai dat Domnul… DOR, și ne-a mai dat Domnul… DOINĂ, ca să rămânem singulari în Panteonul celor ce-au fost aduși să nască civilizații… și leagăn cultural!

A mai brodat cătrințe Domnul, și brâu cu chipuri de români, din cei modești, și buni, și darnici, și onești! Și ne-a lăsat și-n lume, liberi a da din noi, dar doar pentru o vreme, dar doar pentru o clipă! Cei românesc nu piere, nu dispare, nu se disipă…! Îmbogățește spirite străine doar vremelnic, dar se întoarce! Se schimbă-n fir de borangic, și țese la loc mândru costum național sfânt! Și-n busuioc se schimbă, legat în tricolor!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *