Nu vi se parte ciudat faptul că, după ce au respins categoric și cu nedisimulată rea credință ideea alegerilor anticipate, mai nou și mai nou, unii purtători de mesaj ai partidelor fostei coaliții de guWERNare iau în din ce în ce mai în serios această ipoteză? Alegeri anticipate care, bineînțeles, ar putea să aibă loc după ce generalul în rezervă Nicolae Ciucă își va depune mandatul, ca și după ce alte tentative de a se forma un nou cabinet vor eșua.
Să îi fi luminat Dumnezeu și să fi înțeles că bate gongul final pentru absolut artificială și forțata majoritate pe care a încropit-o pseudo-președintele Klaus Iohannis numai și numai din dorința de a nu da PSD, câștigătorul real al alegerilor trecute, mandatul de a forma un guvern cu adevărat al României și nu încă un, guWERN al meu’’? Sau să fi tras Klaus Iohannis și acoliții lui concluzia că nici-un partid responsabil este dispus să își pună pielea la bătaie pentru un guvern minoritar? Guvern care, de fapt, nu are alt rost decât să împartă cu dedicație banii pe care ar urma să îi primim din PNRR. Bani pe care, până acum, ar fi trebuit să îi fi și primit dacă guWERNanții trimiteau la timp către Bruxelles proiecte viabile, consistente și convingătoare.
S-ar prea putea, nu contest, ca și acestea să se numere printre motivele pentru care, în ultimele zile, circulă tot mai insistent declarații din care reiese că varianta alegerilor anticipate pare să fie acceptată ca o soluție dezirabilă. Și asta exact de către cei care, până mai ieri, o respingeau în mod categoric! Acuzând PSD că este autorul și propagatorul ei în scopuri diversioniste și destabilizatoare. Iar, dacă tot am menționat numele PSD – vinovatul de serviciu al pseudo-președintelui Klaus Iohannis et comp-, consider necesar să fac o mențiune specială pentru foarte corectă demonstrație a profesorul Alexandru Rafila. Veritabilă demonstrație inclusă în fapte în care am regăsit unul dintre principalele motive pentru care PSD nu ar fi dispus să intre la guWERNare. Mă refer la răspunsul pe care distinsul medic și universitar l-a dat, aseară la Antena 3, lui Mihai Gâdea, atunci când a fost întrebat dacă, domnia sa, eventual profesorul Streinu Cercel, ar putea să preia portofoliul sănătății. Bineînțeles, ca miniștri din partea PSD. Ipoteză pe care profesorul Alexandru Rafila a respins-o, întrucât, într-un asemenea cabinet majoritar, ministerul de finanțe îi va reveni, mai mult ca sigur, lui Dan Vîlceanu. Cel care, judecând după comportamentul și după declarațiile sale de până acum, este clar cum va proceda în cazul finanțărilor pe care le-ar solicita ministerul sănătății cu un ministru pesedist. Finanțări care, lipsind, tocmai în această perioadă în care efectele nenorocitului val patru al pandemiei continuă să facă victime, cu siguranță că vor crea alte și tot mai apăsătoare probleme sistemului de sănătate. Asta cu atât mai mult cu cât totul se va produce într-o iarnă care, de pe acum, meteorologii o anunță a fi una extrem de grea. Probleme dureroase pe care pseudo-președintele și propaganda arondată le vor pune, numaidecât, în seama ministerul de resort și a partidului din care face parte. Evident, PSD!., Nu cred- a conchis profesorul Alexandru Rafila- că este cineva care să gestioneze un domeniu în care nu are pârghiile necesare pentru a controla problema’’. Afirmație de care este absolut necesar și corect să ținem seama atunci când anumiți comentatori pretins echidistanți vor sări să acuze PSD că nu vrea să pună umărul la alcătuirea unui guWERN care să scoată țara din criză.
Din această categorie a darurilor otrăvite, oferite în special PSD, face parte și subită (de fapt, aparent subită) disponibilitate a unor anumite entități ale mediului politic pentru organizarea alegerilor anticipate. Disponibilitate clamată- se putea altfel? – Sub lozinca, întoarcerii la popor’’. Numai că, depășind stadiul emoțional al receptării, stadiu pe care Jacques Ellul l-a denumit, senso-propaganda’’, realizăm și unde este capcana. Așadar, în cazul în care pseudo-președintele Klaus Iohannis, ar fi de acord cu organizarea alegerilor anticipate, dar și ținând seama de complexitatea procedurilor premergătoare, ajungem la concluzia că termenul probabil ar fi decembrie 2021-ianuarie 2022. Adică în plină iarnă, iarnă pe care, după cum mai menționat ceva mai înainte., prognozele o anunță ca fiind una atât de grea cum nu a mai fost de mult pe aceste meleaguri. În acest fel, existând riscul ca o deloc neînsemnată parte a electoratului statornic al PSD, în special pensionarii și populația din mediul rural, să se afle în imposibilitate fizică de ieși din case și de a merge la vot. Cumul de riscuri la care trebuie, neapărat, să adăugăm menținerea amenințărilor pandemiei.
Situație în care, având în vedere numeroasele experiențe de la atâtea și atâtea cicluri electorale de după Decembrie 1989, (re) devine foarte rezonabilă suspiciunea că se va opera tot în conformitate cu axioma stalinistă:, Nu contează cine votează, contează cine numără voturile!’’
În fine, dar deloc în ultimul rând, vă sugerez să țineți cont și de faptul că, în cazul în care alegerile anticipate s-ar organiza în lună martie 2020, consecințele iernii 2021-2022 putea să fie de-a dreptul catastrofale pentru partidele care își vor asuma, pentru perioada următoare, soluția încă unui guWERN al Chiriașului de la Cotroceni. Mai mult ca sigur fiind că, dacă alegerile vor avea loc în primăvara lui 2020, pseudo-președintele Klaus Iohannis și băieții lui vor deconta atât dezastruoasa gestionare a triplei crize, medicală, a gazelor și energiei electrice și de natură politică, cât și pierderile pe care le va provoca, la scara întregii societăți, iarna cumplită care se apropie.
În, Eneida’’, Vergilius povestește că poetul Laocoon i-a avertizat pe troieni să nu aducă în cetate calul pe care aheii l-au lăsat, chipurile ca dar, pe țărm., Timeo Danaos et dona ferentes’’, le-a spus el, presimțind că acolo se aflau Odiseu luptătorii săi. (Avertisment care în românește sună așa:, Mă tem de greci chiar și atunci când fac daruri!’’) Presimțire care s-a adeverit, iar Calul troian a rămas simbolul darului otrăvit, oferit cu gânduri murdare și ascunse. Simbol a cărei învățătură, din păcate atât de des confirmată în istorie, mă face să privesc, și eu, cu serioase rezerve, subita convertire a unor anumiți politicieni la soluția alegerilor anticipate.
Să fie, așadar, într-o asemenea accepție, alegerile anticipate, un colac de salvare sau doar un cal troian?
Șerban CIONOFF