default-logo

Mediul înconjurător și responsabilitatea comună

Jurnalismul are datoria morală de a informa și de a pune în lumină adevărul. Totuși, când vine vorba de jurnalismul centrat pe probleme de mediu, un văl apăsător de cenzură se așterne peste adevăr. Din păcate, interesele și puterea formează pseudo-adevărul după care se ghidează uneori sfera jurnalismului de mediu, în întreaga lume.
Mediul înconjurător este o afacere, precum sunt și majoritatea elementelor ce ne formează viața de zi cu zi. Interesele din spatele afacerii dictează conduite menite să nutrească dezvoltarea și evoluția afacerii respective. Cum poate jurnalismul să-și respecte datoria morală în astfel de circumstanțe? Ideal, prin sacrificiu. În contextul jurnalismului de mediu, tema sacrificiului, cu precădere a sacrificiului personal, reprezintă un element recurent. Faptul că jurnaliști ce prezentau, ca exemplu, situația defrișărilor masive din Carpați au fost fugăriți, bătuți, hărțuiți când erau pe teren sau la scurt timp după publicarea articolelor în care prezentau situația nedistorsionată este o realitate ce definește sacrificiul jurnalistului de mediu. Uneori, factorii descurajatori copleșesc ambiții și știrbesc moralitatea, fapt pentru care mulți oameni fie aleg tăcerea, fie se lasă pradă intereselor.
Recent, doi jurnaliști aflați pe teren alături de un activist de mediu au fost bătuți cu brutalitate de 20 de indivizi, printre care se aflau și inginerul silvic și proprietarul terenului de pădure pe care cei trei bărbați îl filmau. Acesta este unul dintre multele cazuri în care jurnaliști sau activiști au fost asaltați pentru documentarea zonelor afectate de fenomenul defrișărilor masive. ONG-urile de mediu din România se lovesc continuu de ostilitatea organelor statului când vine vorba, de exemplu, de transparența transporturilor de materiale lemnoase. Relațiile dintre instituții și interese personale sunt foarte puternic închegate. Când statul este împotriva aflării adevărului și pune viața jurnalistului în pericol, ce rămâne de făcut?
Jurnalismul de mediu merită mai mult ca niciodată să-și reînnoiască puterile. Lipsa conștientizării problemelor de mediu duce la agricultură ineficientă, defrișări masive, secetă, alunecări de teren, poluare voluntară și involuntară. O singură persoană nu poate trezi la realitate o masă întreagă de oameni, de aceea consider că cea mai eficientă abordare când vine vorba de informarea completă și nepărtinitoare se poate efectua prin efort comun. Acum, jurnalistul de mediu trebuie să informeze și să-și creeze o rețea de oameni implicați ce doresc să susțină transparența instituțiilor și promovarea tranziției verzi și sustenabile. Puterea societății civile trebuie potențată și utilizată drept instrument de presiune asupra autorităților. Jurnalismul servește oamenilor, nu statului.

Ruxandra Ceangu
(studentă la Jurnalism, participantă la proiectul
„Școala de jurnalism” CNR UNESCO – UZPR)

(Revista UZP nr. 27/2022)
Foto: pixabay

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*