Verde de Bacău

Fusese demult seară când am ajuns la Bacău.
Printre luminile orașului, după cum nici printre printre gândurile cu care plecasem din București nu se întrezărea nimic deosebit, nicio iluzie nu se arăta să înlocuiască visul unei nopți ce urma să se scurgă ca orice noapte destinată odihnei.
Dar întâlnirea, la acea oră târzie, cu câțiva oameni înnobilați cu harul dialogului, avea să îmbrace timpul petrecut împreună în haina unei amintiri de neuitat. În miezul ei s-a așezat, chiar de la început, chipul unui om pentru care cuvintele au greutatea de aur a faptelor, cântărită printr-o dragoste neasemuită față de pământ. Da, ați deslușit bine sintagma privind relația sa cu glia. După felul în care făcea referiri la zestrea fundamentală a hranei noastre de fiecare zi, solul purtător de curcubeu al prețuirii, devoțiunii și respectului nemărginit, am înțeles că verdele vieții îi este cea mai dragă culoare. Al vieții plantelor deopotrivă cu viața ca sfințenie a firii.
Să vorbești cu plantele de la 12 ani, nu înveți doar cum și în ce mod să le întrebi despre trebuințele lor ca să-ți poată întoarce dragostea cu care le îngrijești, cât, mai ales, lucruri esențiale pentru propria existență. Cum ar fi acela că nu trebuie să ai complexul inferiorității dacă muncești, dacă ai valoare și ți-o cunoști. Și dacă iubești viața cu adevărat, chiar și pe aceea a plantelor. Poate mai mult pe a plantelor…
A învins lumina zilei, peste puțin timp echipa din care fac parte, condusă de DORU DINU GLĂVAN, președintele UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA, urmează să se întâlnească cu membrii filialei locale a breslei gazetărești. Mă voi îndrepta spre acest eveniment cu un tonus aparte. Am întâlnit încă un om căruia dorința de a face îi urieșește statura. Trecând peste micimi cârcotitoare,  inerente oricărei înaintări cu urme de bucurie prin hățișul cotidian, asemenea lui Doru Dinu Glăvan, este cel ce reprezintă România în Uniunea Europeană a Latifundiarilor (ELO). Cunoașterea și experiența îi susțin curajul exprimării demne în orice împrejurare. Omului Laurențiu Baciu îi place să se știe clar că la domnia sa verdele-i verde și negru, negru.
Așteptările acestei zile îmi tivesc orizontul cu o mângâiere proaspătă. Fiindcă acest sublim verde de Bacău mă învăluie suav, ca o neașteptată mângâiere.
Firiță Carp / UZPR
Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.