DUMITRU GHEONEA, un senior al presei hunedorene

DUMITRU  GHEONEA: ”De fapt, nu eu am ales profesia de ziarist, ci profesia de ziarist  m-a ales pe mine”

REPORTER:  – Sunteți un senior al presei hunedorene, prețuit și respectat pentru  activitatea  jurnalistică. În ce împrejurări  ați  început  să practicați gazetăria ?

DUMITRU  GHEONEA: – Era în vara anului 1962. Lucram ca electrician la Termocentrala  Paroșeni din Valea Jiului.Tocmai  îmi făceam planuri să mă transfer la Termocentrala  Brazi de lângă Ploiești. Insă directorul meu de la Paroșeni nu-mi dădea voie să plec. În acel an scrisesem și mi se publicaseră câteva însemnări din activitatea uzinei în ziarul „Steagul roșu” Petroșani. Se pare că plăcuseră celor de la redacție. Pe la  începutul lunii august, într-o zi, pe la amiază, am fost chemat la conducerea termocentralei. Împreună cu directorul unității, ing.Gheorghe Milițescu,se aflau redactorul șef al ziarului din Petroșani,Constantin Magdalin (nu le uit numele celor doi, pentru că, într-un fel, mi-au hotărât traiectoria profesională pentru totdeauna) și un activist de la Comitetul raional de partid Petroșani. Mi-au spus că au discutat cu directorul meu să- mi dea transferul la publicația din Petroșani și m- au întrebat dacă sunt de acord. Am răspuns imediat, bucuros, afirmativ. Așa că, din data de 18 august 1962, mi-am schimbat profilul activității, din electrician în ziarist. Si, o dată cu aceasta, am abandonat și ideea de a urma o facultate tehnică, orientându-mă spre una mult mai aproape de cea a noii mele profesii, Facultatea de filologie din Cluj-Napoca, pe care am absolvit-o în 1969.

REPORTER: – De ce ați ales această profesie ?

DUMITRU  GHEONEA: – De fapt, nu eu am ales profesia de ziarist, ci profesia de ziarist  m-a ales pe mine, dacă pot să spun așa. Eu doar mi-am dat consimțământul.Si cred că bine am făcut, deoarece a început să mă pasioneze tot mai mult, mă interesau munca și viața minerilor din Valea Jiului, scriam cu plăcere despre preocupările și problemele lor, mă  bucuram când constatam că cititorii erau mulțumiți, văzându-și reflectate în ziar evenimentele,reușitele din viața lor. Și așa am făcut casă bună cu jurnalistica scrisă timp de aproape 40 de ani, până la data ieșirii la pensie – la data de 1 ianuarie 2001.

 REPORTER:  –  Ce  amintiri  aveți,  referitoare  la cenzura dinainte  de 1989 ?

DUMITRU  GHEONEA: – Eu nu sunt nostalgic. Știu bine că înainte de 1989, presa era subordonată conducerii Partidului Comunist, la toate nivelurile. Însă, personal, nu am simțit vreo mare apăsare, nu primeam comenzi exprese ori indicații cum să scriu, despre ce sau despre cine să scriu. Îmi stabileam,  împreună cu colegii din secția în care lucram, temele care trebuiau abordate, întreprinderile sau instituțiile de unde urma să realizăm reportaje, interviuri, articole de analiză etc. Evidențiam realizările în muncă ale oamenilor, îi nominalizam pe cei mai buni, mai harnici din domeniile lor (așa-numiții fruntași în producție), pe care ni-i recomandau secretarii de partid sau președinții de sindicat, dar îi subliniam și pe cei pe care nu prea îi trăgea inima la muncă (adică pe „codași”).

Aș da un exemplu pe care nu-l voi uita niciodată. Fusesem într-o deplasare pe teren într-un parchet forestier din zona Poiana Ruscăi. Erau puternici și destoinici  muncitorii de acolo. L-am rugat pe inginerul șef al Intreprinderii Forestiere de Exploatare și Transport Deva, ing.Romulus Goțiu, cu care eram alături, să-i numească pe câțiva dintre cei mai buni tăietori de pădure de acolo. I-a nominalizat,  i-am notat în carnetul de însemnări și i-am înscris în articolul de ziar care urma să apară peste două zile. La prima oră a dimineții în care ziarul a ieșit pe piață m-a sunat la telefon secretarul cu propaganda al Comitetului județean de partid -prof.Maria Mitrofan – care m-a dojenit „tovărășește”,dar nu cu asprime: „Bine,măi băiatule, dar tocmai pe pocăitul ăla de Ciocodeică te-ai găsit să-l lauzi în ziar?” I-am răspuns că pe mine nu mă interesează ce statut social, politic, religios ori de altă natură au oamenii despre care scriu, ci doar sinceritatea și vrednicia lor.Și discuția   s-a încheiat. Fără urmări.

REPORTER: – Care este marele câștig al presei de după 1989 ?

DUMITRU  GHEONEA: – Câștigul este semnificativ. L-am simțit pe propria-mi persoană în primele zile de după Revoluția din decembrie 1989, când, la conducerea noului ziar „Cuvântul liber”, pe care-l concepusem, înlocuindu-l pe „veteranul” „Drumul socialismului”, la care venisem în 18 octombrie 1971, colegii m-au ales, prin vot direct, în funcția de redactor șef, nemaifiind cazul de numire de către partid, care se năruise, de sus și până jos. Apoi este vorba despre libertatea deplină a dreptului de exprimare, fără vreo constrângere sau indicație, de autoconducere a organelor de presă, fără intervenția cuiva, deși unii, încercând să-i copieze pe cei pe care-i înlocuiseră la conducerea județului, au vrut să-și subordoneze chiar redacția noastră. Dar fără succes. Devenisem proprietari pe destinele noastre, pe instrumentele și mijloacele de producție. Așa se și explică faptul că imediat după căderea regimului autoritar, comunist, au apărut numeroase publicații, la nivel central și local, deși puține au rezistat în timp.

REPORTER: – Amintiți  câțiva  dintre  jurnaliștii  mai  importanți, din  presa hunedoreană, alături de care ați lucrat.

DUMITRU  GHEONEA: – În activitatea mea jurnalistică, destul de îndelungată, am avut sute de colegi, deoarece, mai tot timpul, unii plecau, alții veneau. Presa scrisă era în căutare continuă de redactori tineri, talentați, dăruiți profesiei, spre care mulți năzuiau. Așa că este greu să nominalizez doar câteva nume dintre cei cu care m-am însoțit de-a lungul vremii în colectivele redacționale în care am lucrat. Mă voi opri, totuși, la câțiva, publiciști cu vocație și prestanță, stimați și apreciați atât de colegi,cât și de cititori:Lucia Liciu, Ion Cioclei, Ioan Mârza, Ion Dubek, Gheorghe Pavel, Tiberiu Istrate, Sabin Cerb, Mircea Lepădatu.

REPORTER: – Dintre  jurnaliștii  tineri, din județul Hunedoara, pe care îi apreciați  în  mod  deosebit ?

DUMITRU  GHEONEA: – Mărturisesc sincer că, nemaifiind de multă vreme în activitatea cotidiană publicistică, nu mai sunt nici la curent cu noutățile reflectate în presa scrisă din județul nostru. Citesc sporadic, și pe sărite, ca să spun așa, ziarele care apar în perimetrul hunedorean. Sunt mai puține decât în urmă cu câțiva ani, formatele lor sunt reduse, ca și numărul de pagini, iar cei care le realizează sunt destul de puțini. Acum,un ziar este scris de 3-5 redactori. Într-adevăr,îmi plac unele articole, îi apreciez pe autorii lor și i-aș aminti pe: Mihaela Tamaș, Daniel Guță, Raluca Cetean, Ramona Stefan, Maximilian Gânju, Adriana Năstase, însă nu știu dacă ei sunt tineri jurnaliști sau doar noi angajați în respectivele colective redacționale.

Din păcate,presa scrisă de astăzi se hrănește în mare măsură din subiecte negative, spumoase ori tragice, bate prea multă monedă pe fenomenul politic și se axează mai puțin pe evenimentele și realizările anumitor colective sau personalități, pe întâmplările reale din viața socială, economică, științifică etc. Așa gândesc eu, din ceea ce aud, văd și citesc. Și asta nu doar în presa scrisă, dar și în cea audio-vizuală.

REPORTER: -De ce credeți că avem tot mi puțină  presă tipărită  și apar tot mai multe publicații online ?

DUMITRU  GHEONEA: – Răspunsul nu este greu de dat. Progresele tehnologice din ultimii ani, evidente în toate domeniile de activitate, se fac simțite și în presă, în cea scrisă în principal. Cine a lucrat sau lucrează în această ramură știe că ziarele necesită cheltuieli mari. De la culegerea textului, punerea în pagină și editare și până la transportul și vânzarea către cititori este un drum lung, presărat cu mulți bani. Ori, puțini mai sunt dispuși să investească în presa tipărită, care nu prea aduce câștiguri. Așa că dacă ai un telefon celular, un laptop sau o tabletă ai online-ul asigurat la orice oră, acasă și poți comunica rapid, lejer, cu lumea, te poți alimenta  din belșug cu cele mai proaspete știri și evenimentele dorite din comunitatea ta, din țară, din lume. Este și dovada capotării, în ultima vreme, a tot mai multe ziare. Cel mai recent și mai elocvent caz este cel al unuia dintre cele mai vechi și mai importante cotidiane de presă de după 1989 -„Evenimentul zilei”.

REPORTER: – De când sunteți membru al Uniunii  Ziariștilor  Profesioniști  din România  și  de ce v-ați  înscris în această breaslă ?

DUMITRU  GHEONEA: – Sunt membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România din luna ianuarie 1967. Mulți ani am fost președintele Filialei Deva a acestui for suprem al breslei jurnaliștilor din țara noastră, după transferul de la ziarul „Steagul roșu” Petroșani la fratele său mai mare -cotidianul județean „Drumul socialismului” Deva.

 După Revoluția Română din decembrie 1989, la prima reuniune a reprezentanților presei din țară, care a avut loc în data de 4 mai, la Poiana Brașov, după dezbateri aprinse, controversate, cei mai mulți dintre noi am hotărât reînființarea UZPR (care, o vreme, s-a aflat în penumbră), fiind ales, alături de alți colegi, din Capitală și din țară, în Consiliul Director al Uniunii. În cadrul acestui organism am conlucrat cu toți membrii săi pentru adoptarea deciziilor  care se impuneau privind revigorarea și dezvoltarea activității presei, aflată la acea vreme într-un proces de ample frământări și căutări organizatorice. Iar motivul înscrierii mele în UZPR este unul destul de limpede: devenisem deja un ziarist cu oarecare vechime și experiență în breaslă, drumul în profesie mi se cimentase destul de bine, așa că nu puteam rămâne în afara structurii organizatorice a Uniunii, față de care aveam o seamă de responsabilități autoimpuse.

REPORTER: – Considerați  că UZPR  depune suficient  efort  pentru  apărarea intereselor  jurnaliștilor  români ?

DUMITRU  GHEONEA: – Da, consider că la nivelul conducerii UZPR se depun eforturi susținute pentru a asigura jurnaliștilor aflați în activitate pârghiile necesare organizării, pregătirii și exercitării profesiei, iar celor care și-au încheiat munca în presă – suportul pentru menținerea drepturilor cuvenite, antrenarea lor în diferite acțiuni și evenimente. Însă consider că nu trebuie așteptate doar implicarea și strădaniile celor de la „Centru”, ci toți membrii Uniunii, după posibilitățile fiecăruia, au obligația să contribuie la diversificarea și perfecționarea activității specifice. În interesul tuturor.

             Interviu  realizat  de  Ioan Vasiu /UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.