O sumedenie de discuții s-au purtat până acum pe această temă aferentă alegerilor electorale. Un tur sau două tururi de scrutin ? Am avut și experiența unui singur tur de scrutin în alegerile locale, în urma cărora au fost nemulțumiți unii politicieni. Într-un fel, un singur tur de scrutin ar obliga, în mod firesc, forțele politice să se unească pentru a susține un sigur candidat în fiecare comunitate locală. Din orgoliu, din ambiție politică, din invidie sau cine mai știe din ce cauză, această unitate a partidelor politice nu a atins niciodată cote maxime eficiente. Pentru anumite zone ale țării, fărâmițarea electoratului în funcție de culoarea politică a dat câștig de cauză forțelor politice unite, care au mers la alegeri cu un singur candidat. Mulți alegători, influențați politic și poate împotriva voinței lor, au preferat să piardă contracandidatul dintr-un partid puternic, decât să fie ales într-un singur tur de scrutin. Atenție! Același lucru s-a întâmplat și în cazul unor mari coaliții politice, care nu s-au putut decide asupra unui singur candidat desemnat pentru alegerile prezidențiale. Au urmat despărțirile politice,care au creat „vrajbă și ură” în defavoarea unui climat politic stabil și echilibrat în România. Cine este de vină? Prostia? Lipsa de înțelepciune? Adevărul e că sunt atâția politicieni nărăvași, care au „ochelari de cal” și nu pot să se debaraseze de mentalitatea specifică învechită a „cultului personalității”. În spatele acestor scenarii egoiste se ascund probabil și mult râvnitele interese de culise ale lingăilor, acoliților și lipitorilor de afișe. Un singur tur de scrutin în alegerile locale presupune multă, multă unitate, înțelepciune politică și olecuță de inteligență analitică strategică.
Alegerile locale în două tururi de scrutin le conferă partidelor politice o anumită lejeritate și satisfacția desemnării unui candidat pentru funcția de primar în primul tur de scrutin. „E de-al nostru, trebuie să câștige!” – parcă exclamă liderii politici din „turnul de fildeș” al propriului partid. Unii cred că vor câștiga alegerile precum „A nimerit orbul Brăila!”. De ce am folosit această expresie celebră? Unii lideri de partid își desemnează un candidat pentru alegerile locale, fără să țină seama de sondajele de opinie, dar și de popularitatea contracandidaților. În multe alegeri electorale locale, alegătorii au anticipat cu mare precizie cine va fi noul primar al comunei. Există comunități locale, unde alegătorii, indiferent de culoarea politică, s-au înțeles întrei ei și-au mers majoritatea cu un singur candidat. Se spune că acești alegători au ales în calitate de primar, „omul și nu partidul”.
Dacă în primul tur de scrutin unii candidați „visează” să ajungă primari, în al doilea tur de scrutin situația se schimbă în mod radical. În fața electoratului și implicit a forțelor politice, rămân doar doi candidați. „Cu voie sau fără voie”, al doilea tur de scrutin impune din nou ideea unității forțelor politice, chiar dacă ele acționează pe două paliere. Din acel moment încep negocierile politice de culise, discuțiile contradictorii și orgoliile electorale. Au fost situații în care nu a fost ales „omul potrivit la locul potrivit” din cauza partidului din care făcea parte. Au fost multe trădări! În acest sens, este cât se poate de actual un fragment din piesa de teatru „O scrisoare pierdută” scrisă de I.L. Caragiale: „…Farfuridi: Da, așa, dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului, fie. Brânzovenescu: Da cel puțin s-o știm și noi!”. Așa s-a întâmplat în nenumărate campanii electorale de pe la noi. Unii lideri politici au pus accent pe interesele partidului și nu neapărat pe armonia vieții comunităților locale și implicit a stării de bine din România. Multe din înțelegerile electorale purtate înainte cu o zi sau două înainte de alegeri s-au schimbat peste noapte în trădare, iar rezultatul alegerilor a indignat pe foarte mulți „alegători de bună credință”, care prin votul lor au pus mai presus de orice interesul comunității locale și interesul național. Chiar dacă e vorba de un singur tur sau de două tururi de scrutin, forțele politice din România au puterea, prin intermediul unității de idei, să desemneze viitorii primari vrednici din comunitățile locale. Dacă liderii politici vor ști să dejoace strategiile de luptă ale contracandidaților, care nu se bucură de popularitate în comunitățile locale, atunci vom avea parte de oameni de nădejde în fruntea națiunii. Poporul dorește o pace constructivă și nu agreează interminabilele războaiele fratricide politice aride, prostești și neproductive pentru România. Da, poate mulți dintre politicieni știu cum ar trebui să arate normalitatea din politica românească. În ciuda voinței lor și a majorității poporului se întâmplă cu totul și cu totul altceva pe scena confruntărilor politice belicoase. Poporul, ce să zică?! Cel mult rostește cu resemnare, de multe ori, în fața circului politic, versurile lui Mihai Eminescu din Scrisoare III: „De-o fi una, de-o fi alta…Ce e scris și pentru noi/ Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război…”. „Toate”… le ducem cu multă răbdare și dezamăgire de vreo 30 de ani încoace…
Dumitru Timerman / UZPR