Se împlinesc astăzi, 1 februarie 2020, 140 de ani de când Ion Luca Caragiale publica, în revista ”Convorbiri literare” anul XIII, nr. 11, 1 februarie 1880 (p. 409 – 413), farsa într-un act Conu Leonida faţă cu reacţiunea. Piesa a fost republicată, fără indicarea autorului, în ziarul ”Timpul”, an V, nr. 162, 22 iulie 1880 și nr. 163, 23 iulie 1880. În volum, în Teatru (1889, p. 83 –104), apoi în edițiile Teatru, I (1894), Teatru. Opere complete (1908), Opere, vol. VI (1939), Opere, I (1959), Opere, III (2011) ș.a.
Conform jurnalului lui Maiorescu (Însemnări zilnice, I, 1885 –1880, prima ediție la București, Socec, 1937), piesa fusese citită la Junimea în toamna anului 1879. Data primei reprezentații nu se cunoaște, probabil a fost jucată ”pe o scenă de mâna a doua” și ”nu a plăcut” (cf. Titu Maiorescu, idem). Din amintirile lui Constantin I. Nottara, ar fi fost montată de marele actor la Grădina Rașca, ”în iulie 1881, cu răposații actori: Hagiescu, în Conu Leonida, și Mateescu, în Efimița”. Se poate astfel considera că premiera piesei a avut loc în 22 iulie 1881, la Grădina Raşca, cu N. Hagiescu (Leonida) şi M. Mateescu (Efimița, în travesti), în regia lui C. I. Nottara, deși ziarele mai semnalează, într-o enumerare, reprezentarea piesei în vara anului 1880, în 22 iulie, de către trupa ”Tinerii artiști asociați” (alcătuită din N. Mateescu, N. Hagiescu, I. Anestin, I. Tănăsescu, C. I. Nottara, pentru a prezenta ”comedii române” la Grădina Orfeu din București – în iunie, O noapte furtunoasă de Caragiale).
În epoca modernă, regizorul Sică Alexandrescu a montat piesa la începutul anului 1952, premiera având loc la Teatrul Naţional din București pe 4 februarie 1952: G. Timică (Conu Leonida), Sonia Cluceru (Efimiţa), Eugenia Bame (Safta), după ce fusese difuzată în premieră la Radio într-un spectacol care cuprindea Conu Leonida faţă cu reacţiunea şi Trei schiţe scenarizate (nu patru, cum se anunţa în revista programelor radio): Arendaşul român (cu Alex. Giugaru, Gh. Ciprian, Niky Atanasiu, Radu Beligan, Florin Scărlătescu), Lanţul slăbiciunilor (cu Marcel Anghelescu, Radu Beligan, Cella Dima, Eugenia Popovici), Tren de plăcere (în distribuţie: Marcel Anghelescu, Cella Dima, Niky Atanasiu, Sonia Cluceru, Mircea Constantinescu, Radu Beligan), toate în regia lui Sică Alexandrescu: vineri, 25 ianuarie 1952, ora 22,20, la Radio Bucureşti 1, evident după Radiojurnal, considerat în raportul de emisie, Raport critic al programelor, „variat, înlănţuirea programelor, justă. Crainicii Speranţă, Stieber au făcut o bună lectură. Crainicul Speranţă are o bâlbâială la pagina 18, crainica Stieber are o ezitare la pagina 30 iar la pagina 32 citeşte «cultără» în loc de «cultură».” Grele vremuri! În raportul cu pricina, responsabilul de serviciu nu ierta nimic, nici cea mai omenească bâlbă. Nici emisiunea de teatru nu e ferită de observaţii critice, în limbajul și cu orientarea ideologică a epocii, când, dacă nu erai just din punct de vedere ideologic, putea urma alt fel de teatru: „Prezentarea în general substanţială şi justă. Totuşi, în schiţa «Tren de plăcere» nu reliefează destul de exact ideea principală, spunând că denunţă imoralitatea familiei burgheze. S-a transmis piesa într-un act «Conu Leonida faţă cu reacţiunea». În continuare s-au transmis schiţele «Arendaşul român», «Lanţul slăbiciunilor» şi «Tren de plăcere». Atât piesa cât şi schiţa s-au bucurat de o interpretare excelentă. Ar fi trebuit însă ca între piesă şi reprezentarea schiţelor să fie puţină pauză, nu să se intre pe nerăsuflate dintr-una într-alta. Înregistrări clare. S-a terminat cu 5 minute înainte. În completare, s-au transmis o melodie populară românească, numerele câştigătoare la Loto central şi semnal. Programul zilei se încheie cu cântece pe versurile poeţilor noştri.”
Eroii farsei lui Caragiale au identitatea actorilor care urmau să intre în scenă la Teatrul Naţional pe 4 februarie 1952: G. Timică (Conu Leonida), Sonia Cluceru (Efimiţa), Eugenia Bame (Safta). Lor li se adaugă Horia Șerbănescu, folosit în rol de comentator în toate cele patru comedii de Caragiale montate la Radio. Spectacolul de la Național reunea în aceeași seară O noapte furtunoasă și Conu Leonida față cu reacțiunea.
Seria de spectacole Caragiale în regia lui Sică Alexandrescu, începută în 17 septembrie 1948 cu premiera comediei O scrisoare pierdută, avea să se încheie în primăvara anului aniversar, 1952. În seara de 2 martie se joacă în premieră Momente și în partea a doua, reluarea sprectacolului cu D’ale carnavalului. Momentele dramatizate de Sică Alexandrescu erau: Lanţul slăbiciunilor, Petiţiune, Căldură mare, CFR, Diplomaţie, Amici, Situaţiunea, Cadou, Despre cometă, Five O’Clock, în distribuţie: Ion Anastasiad, Marcel Anghelescu, Radu Beligan, Mircea Cojan, Alexandru Demetriad, Nina Diaconescu, Cella Dima, Jeana Doljan, Nicolae Enache, Ion Finteşteanu, A. Ionescu Ghibericon, Alexandru Giugaru, Şerban Iamandi, Niculescu-Buzău, Dem Niculescu, Lulu Popescu, Tanţi Soviani, Grigore Vasiliu-Birlic. Muzica de scenă aparţinea lui Emil Bobescu. Putem presupune că toate aceste momente au fost înregistrate şi la teatrul radiofonc, nu numai cele trei asociate cu farsa Conu Leonida, apoi Petiţiune şi CFR, difuzate tot în 1952, dar pe bandă s-au păstrat doar acestea cinci. Spectacolul cu D’ale carnavalului de la începutul lui martie 1952 avea aceeaşi distribuţie de la premiera din 25 aprilie 1951, inclusiv cu Maria Voluntaru ca dublură a lui Carmen Stănescu în Miţa Baston. În 9 aprilie 1952 afișul Teatrului Național din București anunța Patru schițe și o piesă într-un act de Caragiale, Conu Leonida față cu reacțiunea. Schițele erau Arendașul român, Vizită…, Lanțul slăbiciunilor și Amici, cele cinci acte ale acestui spectacol fiind regizate de Ghebal Georgescu, Rodica Gheorghiu, Val Mugur, Jean Mihail. Printre scenografi se afla Liviu Ciulei. În versiunea lui Val Mugur, rolul lui Conu Leonida era interpretat de Tudorel Popa, iar în Efimița juca Dorina Done.
Continuare pe leviathan.ro