Scriitoare pe mătasea inimilor

A fost, dar s-a isprăvit fără să se termine.
Și s-a terminat fără să se sfârșească, fiindcă a devenit lumină. Iar lumina e nesfârșită, e dumnezeire, e miracol. Și miracolul este, trăiește încă în amintirea vie a magicei întâmplări, cum am eu impresia, chiar dacă s-au scurs deja câteva zile de atunci.
Sărbătorim viața, prietenia, miracolul clipei a spus amfitrioana, explicând aerul de gală cu care ne-au invadat poezia și cântecul. Sub semnul acestei triade, la hotel Hilton Palace București, poezia vieții a fost încoronată în acea seară regină. O regină plutind între realitate, Ana Blandiana fiind prezența poetică cea mai palpabilă, și vis, visul unei doamne venite special de peste hotare, pentru un scurt răgaz, să se întâlnească cu câțiva prieteni. Un vis avându-și sorgintea tot în realitate, în realitatea unei iubiri față de semeni cum nu se mai poate de profundă.
A iubit și iubește oamenii mai întâi ca om, altfel nu ar fi avut loc întâlnirea despre care vorbesc, unde am aflat că tocmai a trimis, cu puțin timp în urmă, de la Paris lângă București, unde locuiește o tânără talentată, prețuirea ei pentru valoare sub chipul unui pian.
A iubit și iubește oamenii apoi, dar nu în al doilea rând, ca medic. O mulțime de argumente vin să confirme. Să luăm povestea unui tânăr, poveste pe cât de frumoasă pe atât de dramatică, încât nici nu-ți vine să crezi că e adevărată. O poveste ce s-a născut din durere. Din durerea unui copilaș de vreo 10 ani, lovit deodată de o maladie incurabilă, dar mai ales din durerea părinților sfâșiați de neputință în fața destinului implacabil. Și, totuși, se mai petrec miracole. Au aflat că la Paris există o doctoriță, o româncă al cărei destin a făcut ca tocmai în orașul luminilor să-și arate cu toată forța lumina dragostei sale față de oameni, o doctoriță care face minuni. Minunea s-a petrecut și acum, după douăzeci de ani, băiețelul de atunci zâmbește cu chipul luminos al unui bărbat impunător. Are motive să fie plin de lumină, cu două luni în urmă i s-a născut o fetiță, Marina. Așa au botezat-o, în semn de recunoștință i-au dat numele salvatoarei tatălui ei.
A fost și nu s-a terminat fiindcă regina întâlnirii construiește iubire, adică eternitate. Regina întâlnirii care a fost, fără nicio îndoială, amfitrioana venită de departe să ne fie cât mai aproape de inimi, doctorița-pictor Marina Musset. Ea a provocat miracolul clipei despre care am încercat să povestesc, fiindcă Dumnezeu i-a dat harul de a scrie cu lumina dragostei de oameni pe mătasea gingașă a inimilor.

Firiță Carp / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.