Rezistența armată anticomunistă din Munții Carpați a fost cea mai frumoasă și glorioasă pagină de istorie contemporană din Europa subjugată de sovietici. Eroismul funciar al partizanilor anticomuniști din anii 1950 nu poate fi egalat decât de epopei și legende străvechi. Poporul român a fost cel mai anticomunist dintre popoarele europene. Când cuțitul a ajuns la os, românul a luat pușca și cuțitul în mâini și a purces la oprirea tăvălugului comunist adus de străini în țara noastră. Grupările armate anticomuniste au fost numeroase și au cuprins întreg arealul românesc. Recent prin munca de cercetare în arhivele CNSAS și prin apelarea la izvoarele orale, preotul Vasile Rus din Nepos a publicat o incitantă carte: `Organizația anticomunistă ”Gărzile Libertății” din Delureni`, Editura George Coșbuc, Bistrița – 2018. Preotul a reușit cu acribie să surprindă o nouă filă din lupta armată anticomunistă în actualul județ Bistrița-Năsăud. Autorul a folosit exhaustiv instrumentele istoricului profesionist reușind cu abnegație să șteargă praful uitării despre o organizație militară care a luptat împotriva ocupantului sovietic și a ciracilor săi. Dacă în nordul județului, fostul locotenent Leonida Bodiu ținea piept hoardelor bolșevice, iar în zona spre Maramureș partizanul Gheorghe Pașca demantela organizațiile comuniste locale, la sud în satul Delureni din comuna Urmeniș, Alexandru Stupinean era spaima securiștilor. Epopeea anticomunistă a fost sprijinită de americani prin postul Radio Europa Liberă, care îi îndemna pe români să se jertfească împotriva URSS, pe de altă parte comuniștii spioni din departamentul de stat al SUA îi vindeau cum Iuda pe Iisus, pe eroii români NKVD-ului sovietic, oferindu-le o moarte sigură.
Gruparea anticomunistă ”Gărzile Libertății” din Delureni a fost înființată în noiembrie 1948 de un gospodar acasă la el, pe nume Alexandru Stupinean, care a depus jurământul de credință pe un pistol în fața unui fost subofițer de armată Alexandru Moraru. ”Jur că voi lupta cu credință pentru Gărzile Libertății, contra regimului, guvernului și contra comunismului. Așa să-mi ajute Dumnezeu!” În organizație s-au înscris circa 31 de țărani. Toți credeau în promisiunile americane că vor porni războiul împotriva URSS, deși în realitate România fusese amanetată comuniștilor la Yalta în februarie 1945. Ei au pregătit un depozit de arme și s-au antrenat în caz că începe războiul dintre americani și sovietici. Securitatea comunistă se sesizează și-l arestează în februarie 1949 pe Alexandru Moraru. În urma torturilor acesta denunță pe liderul local Alexandru Stupinean și restul membrilor organizației. Aceștia fug în pădure și în lanurile de porumb. Camioane întregi cu securiști au dat buzna în sat și au bătut membrii familiilor partizanilor. Alexa și Avram Pintican, doi frați s-au ascuns într-o groapă sub o claie de fân lângă casă. Securiștii au torturat-o pe mama lor în ogradă și au sărit cu picioarele pe ea să o omoare. Datorită țipetelor mamei lor, cei doi frați au ieșit din ascunzătoare și s-au predat. Au fost bătuți în fața mamei lor torturate și încătușați. Alexandru Stupinean cu arma furată de la un securist se ascunde în pădurile din zonă și nicio poteră nu reușește să-l prindă. El se întovărășește cu un soldat dezertor Alexa Cătinean și pun la cale uciderea activiștilor de partid și a trădătorilor. Ei sunt susținuți de familie și prieteni cu mâncare. În general persoanele de legătură erau femei. Securiștii veneau la soția lui Alexandru Stupinean și o torturau ca să audă soțul ei țipetele de groază în noapte și să se predea. Alexa Cătinean fuge într-un sat Miceștii de Câmpie la un gospodar care îl îmbată și-l predă Miliției. Se pare că partizanul Alexa Cătinean este ucis la Poarta Albă în condiții neelucidate. Abia în 1966 familia primește certificatul de deces. Alexandru Stupinean fuge în comuna Frata unde lucrează cu ziua aproape un an la casa unui gospodar. Este până la urmă prins în urma zvonurilor din sat. Torturat în chinuri groaznice de către Securitate, Stupinean dă în vileag toată organizația. Securitatea arestează 31 de țărani, femei și bătrâni, care sunt condamnați la ani grei de temniță. Liderul organizației ”Gărzile Libertății” primește 25 de ani de temniță grea. Este eliberat în urma decretului din 1964. După eliberare lucrează la CAP și nu a povestit prin ce chinuri a trecut nici măcar familiei. Și după revoluția din decembrie 1989 lui Alexandru Stupinean i-a fost teamă să mărturisească despre chinurile trecute, considerând că țara e tot în mâna comuniștilor, iar copilului lui i-a transmis să nu se implice împotriva acestora să nu pățească ca el. El și soția lui Alexa Cătinean au refuzat îndemnizația de deținuți politici. Ei au spus că și-au făcut doar datoria față de țară. Demersul istoriografic al preotului Vasile Rus este lăudabil pentru că evidențiază drama unor oameni simpli care au crezut promisiunile de libertate ale marilor puteri în lupta lor contra totalitarismului comunist. Autorul scoate la lumină o nouă organizație armată, formată din țărani, dovedind că poporul român a fost unul endemic anticomunist. Autorul demantelează structural, cu armele științei istorice, determinismul futil și malign al comunismului, care nu a avut aderență la țăranul român legat de cer și tradiție.
Ionuț ȚENE / UZPR